Compatibilitate

Cristina. Cristina era prietena ei încă de pe vremea când ea era cu Doris dar ei i se pă- rea că o cunoaşte de o viaţă. Era o femeie frumoasă şi rafinată, un rafinament aparte căci ea era o anti-feministă convinsă, ura plastificatele, ura ţinute de seară extravagante, ura femeile şantajiste, ura femeile în general. Avea prea puţine prietene iar restul oamenilor din jurul ei avea ceva tare în pantaloni. Ea vedea în bărbaţi potenţiali iubiţi, soţi, prieteni, amici, copii…orice. Era la fel de single ca şi Lora, dar nu ducea lipsă de atenţie din partea bărbaţilor. Lucra la o firmă privată, le ţinea contabilitatea şi mai făcea şi alte chestii de genul acest, ceva cu cifre, ceva ce pe Lora o depăşea.

Cristina iubea pantofii cu toc înalt şi adidaşii, doar asta purta, plus şlapii când mergea la plajă. Iubea pantalonii scurţi şi îi purta în orice anotimp, iarna îi combina cu tot felul de desuuri si colanţi. Îi plăceau ţepii în cap, îi plăceau merele…dar nu oarecare, ci cele verzi şi îi plăcea cafeaua cu mult lapte, spre deosebire de Lora, care o savura simplă. Îi plăcea vodca şi ura sucul de portocale dar nu şi combinaţia dintre cele 2.

Mania ei, a Cristinei, erau cerceii. Avea o colecţie impresionantă de cercei, de diferite mărimi şi forme pe care-i asorta mereu cu pantofii sau eşarfa. Era o tipă tare Cristina şi o iubea. Avea o grămadă de amintiri împreună, se ştiau atât de bine una pe cealaltă, vorba aia…surori nebiologice. Probabil era printre singurele persoane care îi ştia şi cele mai întunecate secrete, aproape toate..unul nu-l putea împărţi cu nimeni, era mult prea valoros şi simţea că dacă ar împărtăşi cu cineva acest secret, i-ar scădea valoarea, nu ar mai fi doar al ei şi nu ar mai avea nimic sfânt în asta şi atunci viaţa ei ar fi una anostă şi insipidă ca şi a celorlalţi oameni.

Cristina ei era cea mai atletică femeie pe care o cunoscuse Lora vreodata, era cea mai curajoasă femeie, cea mai sinceră, cea mai dură şi cea mai tăioasă. Deşi nu era o fire certăreaţă, mereu ieşea triumfătoare din fiecare ceartă pentru că ea avea cele mai bune replici de pe planetă. Avea răspuns la orice întrebare iar în cazul în care intervenea vreo situaţie stânjenitoare, iar când zicem stânjenitoare ne referim la situaţiile în care ea se simţea jignită, apela la nişte înjurături lungi, kilometrice, care te lăsau perxplex şi care sincer, uneori provocau râsul căci nu aveau nici o logică. Era mândră de Cristina a ei şi nu ar renunţa la prietenia ei chiar dacă în fond, Cristina nu era tocmai prietena perfectă tocmai din cauza durităţii ei, însă Lora o iubea aşa cum era ea.

Erau atât de compatibile cele două! Îşi aducea acum aminte de momentele în care râdeau până la lacrimi din te miri ce. Odată, întorcându-se de la plimbare, Cristina şi Lora intenţionau să urce scările până la garsoniera Lorei, însă era imposibil căci râdeau cu o poftă de nedescris, nu mai puteau nici măcar să respire, dar să mai şi urce scările…aşa că s-au aşezat frumos pe scări şi şi-au văzut de râsul lor, asta până doamna de la 1 le-a luat la trei păzeşte că de…tot mai mulţi tineri cad pradă drogurilor. Au ieşit din bloc şi au tot râs şi râs iar a doua zi aveau febra musculară la abdomen. Nu-i uşor de uitat un asemenea râs.

Oricum, Cristina era uşor ţicnită. Odată, în postul Paştelui, mama ei îi ceruse să meargă la spovedanie si culmea, la preotul cu care practic erau prieteni de familie. Cristina credea într-o forţă divină, însă chestia cu Biserica şi preoţia o lăsau cam rece însă deja se săturase să găsească cate o scuză în fiecare an pentru povestea asta cu spovedania, aşa că anul acela făcuse altceva. Cumpărase o sticlă de  whisky şi se duse la spovedanie. Odată intrată in chilia preotului îi băgă pe gât o poveste despre cât de ruşinoasă şi timidă este ea şi cum nu poate să se elibereze de păcate decât dacă bea. Preotul, un om bun. Aşadar, Cristina se îmbătase în chilia preotului spunându-i bancuri mai cu perdea. La jumătatea sticlei Cristina deja era beată, foarte beată, aşa că îi spuse preotului că va reveni într-o altă zi căci nu prea reuşise de data asta să scape de emoţii. Bineînţeles că părinţii fetei erau extrem de fericiţi că în sfârşit ea s-a spovedit.

Un alt moment în care Cristina s-a dovedit a fi o nebună cu acte era acela când au fost la Predeal. Era vacanţa de decembire şi toată gaşca au hotărât că cel mai binevenită este vacanţa la munte. Toate au decurs normal, s-au distrat aşa cum se distrează orice tineri sănătoşi şi apţi de distracţie dar, asta până când a dat Cristina de gustul ginul. Noaptea, când turiştii extraromantici cutreieră şi îşi fac jurămintele sub clar de lună, în ger, Cristina s-a dezbrăcat, da, da, de tot, şi a ţinut morţiş să facă îngeraşi în zăpadă. Alex, Luca şi Lora i-au urmat exemplul. Nu a durat mult căci turiştii s-au revoltat şi dacă Doris nu i-ar fi convins să meargă în camera de hotel, ar fi ieşit cu chestii de gen…tulburarea liniştii publice…sau amenzi pentru obscenităţii. Nebunia i-a costat doar câteva zile de răceală însă distracţia a fost incomparabilă iar momentele de prima pagină a ziarelor de scandal, asta dacă ar fi fost vedete.

Cristina era cât se poate de femeie şi adora bărbaţii însă, de multe ori o făcea pe nebuna. Odată, în club, un tip slăbuţ şi…cam vai de el săracul a încercat s-o racoleze pe a noastră bunăciune, Cristina, însă ea nu prea avea timp si nici starea necesară să-i explice că nu e genul ei aşa că a făcut ceva mai simplu, o apucă de sân de Lora şi începu să o sărute cu foc, gonindu-l astfel pe necunoscut. Răspunsul ei la întrebarile Lorei despre acest incident sau ce o fi fost..era următorul: Săruţi bine gândăcel, dar nu te odişnui cu asta.

Nebuniile Cristinei erau pline de haz. Într-o noapte, după club, au fost nevoite să mergă cu taxiul acasă şi fiind atât de bine dispuse, au zis că ar fi fost mai bine să doarmă Lora la ea. Distracţia nu-i prea ajunsese Cristinei, aşa că i se păru amuzant să-i facă avansuri taximetristului. Acesta la încet i le respinsese cu discreţie apoi, văzând că ea insită i-a spus că nu are bani să o plătească…uite că a nostră Cristina a fost luată drept ceea ce nu era iar asta a distrat-o maxim căci înloc să facă vreo criză de aceea mare şi cu înjurăturile ei originale, ea l-a umilit pe săracul bărbat. I-a spus că este un incapabil, că niciodată nu va avea nici o femeie dacă nu-şi permite nici măcar să plătească vreuna şi că dacă i-ar fi trecut prin gând că l-ar lua vreuna din dragoste, să-şi ia gândul că îi miroase gura.

De Menai Vasilica Olguta

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
Compatibilitate, 10.0 out of 10 based on 3 ratings
  • ClaudiuO

    Imi cer scuze, dar chiar este foarte slaba lucrarea dvs., fara stil, descrieri aproape inexistente, actiune searbada si dezordonata. Nu mi-a placut, fara suparare.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)