Închid ochii si ma las purtata de gand…Mă aflu in cetrul minţii mele unde tacerea capata un ecou surd. Prietenia este un cuvant sfant. Încep prin a spune ca prietenia înseamna un suflet in doua trupuri. Îmi aduc aminte de o scurta povestire ce m-a marcat profund:

     “Prietenul meu nu a revenit de pe campul de lupta, domnule! Cer permisiunea de a ma întoarce dupa el”, spuse soldatul, ofiţerului său.

”NU! Nu te pot lăsă sa îţi rişti viaţa pentru un om care, cu siguranţa e mort!” Soldatul , fără sa îl ascultem ieşi, iar dupa o oră revine rănit grav, cărând cadavrul prietenului său! Ofiţerul furiosm îi strigă:

“Ţi-am zis!?! Ţi-am zis că era mort!!! Ia zi-mi, acum, a meritat să mergi până acolo după un cadavru???” Soldatul moribund, raspunse cu voce stinsă:

“Sigur că dam domnule! Când l-am găsit, era incă viu si a putut să-mi spună:

                        ERAM SIGUR CĂ VEI VENI DUPĂ MINE!“

După ce am citit această povestioară am rămas cu ochii în lacrimi. Mă gândeam : “ Ce înseamnă adevarata prietenie, sa îţi rişti viata…”

Pentru unii prietenie nu înseamnă decât sa profite… Am avut o prietenă defapt prietena mea cea mai bună (pâna la un moment dat), care tot timpul  a ştiut să profite. Din nefericire mi-am dat seama de acest lucru prea târziu.

Eram prietene foarte bune, de foarte mult timp, ne spuneam une alteia tot absolut tot, dar se spune că a fi sincer înseamnă a nu ascunde nimic celuilaltm a te deschide tot. Ei bine această afirmatie pentru ea era partial adevărată. În ce sens? Ea îmi mărturisea tot dar nimic adevărat. Am fost oarbăm mi-a luat foarte mult timp să-mi dau seama, iar când m-am izbit cu capul de zidul realităţii a fost foarte dureros.

Seneca spunea că prietenia se sfarşeşte acolo unde începe neîncrederea. Dar deoarece e bine să rămânem amici chiar dacă prietenia se sfârşeşte, am încheiat prin a fi doar amice. Recunosc că am un gol în suflet pentru că fiecare din noi are nevoie de cineva căruia sa-i mărturisim toate nimicurile ce ni se întamplă. Numai prietenia găseşte privirea sau fraza foarte simplă care pune balsam pe rănile noastre.  De prieteni avem nevoie, dar trebuie să ştim cum să îi alegem. E foarte greu să găsim un prieten adevărat care să fie lânga noi, când simţim că nu mai e nicio speranţă să ne strângă de mână. Un prieten adevărat este acela care iubeşte fără să o spună, care dăruieşte fără să urmărească ceva. Prietenia e un cuvânt sfânt care trebuie respectat. E frumos şi plăcut să legăm prietenii dar nu prea strânse deoarece viaţa e prină de surprise. Viaţa uneori ne ridică, dar ne şi doboară, într-o zi putem plânge în alta putem râde, pierdem un prieten, câştigăm altul acesta e destinul şi viaţa pe care o trăim.

În viaţa trebuie să fim lucizi şi prevăzători. Prietenia unora este mare cât un cal troian. Abia aşteaptă să le primeşti darul ca mai apoi să ne intre sub piele şi să devenim victima lor.

De  Amariei Alina