
Singuri
Ca si cum ploaia aceasta ti-ar curge peste fata
Si rostul lucrurilor s-ar misca la fel
Intorci in mine carnea care ma misca
Cum nici pamantul nu are lcrimi ca sa curga
Intorci ceasul limbile stau nemiscate
Si ochii ii tii atintiti asupra lucrului bine facut
Te misti de parca intregul tau trup e
Din zapada si te topesti la o privire mai atenta
Mangai clipele ropote de apluze
Se aud in intuneric
Pasii tai grei nu lasa urme in noapte
Niste copii calca atent cu pofta de bomboane
Nu cer striga oamenii sa-i asculte
Pamantul e mai bogat cu amandoi deopotriva
Si soarele topeste zapada de la ultima ninsoare in noi.
De Luminita Cojoaca