Omul, mai întâi de toate, este animalul al cărui instinct este rațiunea; el nu suferă de boală cât suferă de sănătate; este animalul care atunci când vorbește, înjunghie prada cu vorbe, atunci când simte, sfâșie cu ură, cu resentimente. În mare parte, atunci când vorbesc despre mine, vorbesc despre o rațiune care încearca să mă îndoctrineze, să mă limiteze, dar în același timp vorbesc despre un sine introspectiv care mă eliberează.

Nu-mi place să mă bucur de o logică lipsită de raționament, atât cât mă încântă ideea de-a susține un raționament fără logică. Atunci trădez edificiul acestui preconcept despre guvernarea minții, în timp ce un edificiu mult mai stabil, mai solid îmi descătușează voința. Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște.(Blaise Pascal)Inima este mai presus de o minte prezicătoare, este o minte cu care nu vizionăm un viitor preexistent, ci ne construim un viitor propriu, este o minte creatoare. A gândi cu inima înseamnă să ajungi să simți până și cu mintea că mai presus de toate, tu ești uman. Degeaba îți atribui ipostaze pentru exploatarea valorilor raționale, dacă tu uiți să fii om. Un om se distinge prin cât de bine a învățat să fie liber, adica să fie el însuși fără a se simți constrâns. Liberatea nu constă in cât de multe noduri desfaci, ci de cât de puține sfori te legi.

Libertatea înseamnă ca atunci când visezi să fii uman și în visurile tale, să poți să zâmbești atunci când toate lacrimile și amărăciunea se înghesuie în suferința ta, să suferi știind că în suferință rezidă puterea ta. Înseamnă să știi că un drum are urcușuri și pante, să știi că dacă aluneci când urci, aluneci pe o pantă pe care la urcare o vedeai un deal, să știi să privești din ambele sensuri același drum- numai atunci poți știi care din sensuri te avantajează. Viața nu se compune doar din culmile cele mai înalte, pentru a ajunge acolo trebuie mai întâi să fii liber să îți imaginezi, să îți dorești, să compui prin gânduri ceea ce vrei să schimbi. Dacă ajungi în vârf, ajungi pentru a avea o perspectivă, o panoramă asupra peisajului, dar pentru a avea nevoie de-o panoramă trebuie să ai ce vedea. Degeaba ajungi în vârf ca să te cufunzi în ceață- succesul contează doar atunci când are urmările preconizate, un succes fără reușită este un eșec care te amăgește. Însă liberatea comunică dincolo de aceste potriviri de momente, dincolo de aceste dependențe frustrante. Fiind liber, te regăsești în locurile cele mai potrivite fără a considera astfel de relații compacte pentru a-ți programa reușita; este suficient să realizezi că dincolo de rațiune, tu ești o energie- o energie care poate atinge orice potențial, tu ești cel care își alege dacă vrea limite pe care să le atingă. Ești liber să alegi, să vrei, să creezi. Ești liber să te supui sau să conduci. Viața îți permite să alegi, fiindcă tu însuți, mai presus de toate, conștient sau nu, îți permiți această libertate. Ești liber să fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi făcută în societate, să fii tu însuți un model al plenitudinii, să fii tu însuți un dar pentru tine. În aceasta constă liberatea, nu în a-ți impune perfecțiunea, aceasta este deja un joc ostil în care regulile sunt deja impuse- ar trebui doar să le urmezi. Liberatea înseamnă să poți face greșeli,fără a avea regrete; cea mai mare greșeală a omului și singura nescuzabilă este aceea de-a regreta că greșește. Totul îi poate fi iertat omului, mai puțin atunci când el însuși nu se poate ierta pentru ce a făcut. Libertatea înseamnă să fii mereu cu un pas înaintea rațiunii, rațiunea să fie o atribută a libertății și nu invers.

De Ene Carla-Maria