Anamaria Bianca este castigatoarea noastra din luna martie si “Dincolo de viata e joc” este opera cu care ne-a incantat, iata aici mult asteptatul interviu insotit de, nu una, ci doua poze alese de ea insasi.

Numele, locul si data nasterii:

Ma numesc Ţigău Anamaria Bianca, m-am nascut pe 13.09.1991, Buzau

In primul rand felicitari, stiu ca inca iti astepti premiul,(nu voi dezvalui ce este inainte sa-l primesti), vreau sa te intreb cum ai aflat de noi ce te-a indemna sa scrii si sa ne trimiti articolul?

Imi place sa scriu,am observat ca am avut perioade in care m-am dedicate diferitelor pasiuni, pe la 7 ani pictam, pe la 15 m-am apucat sa citesc serios si acum imi astern sentimentele pe hartie.Site-ul l-am gasit intamplator, am cautat pe google “cretie literara” si asta a fost…cautam de ceva vreme un site care sa promoveze asa ceva si acum ca l-am gasit nu o sa-l mai las in pace. ;)) Multumesc pentru premiu!

Povestea e inspirata de undeva sau pur si simplu a fost o creatie de moment?

Da si nu…Povestea este o proiectie a unui vis,in care se impletesc intamplari reale,trecute si un viitor necunoscut,dar este un vis de care mi-am dat seama abia atunci cand am inceput sa-l scriu,se poate spune ca a fost si ceva de moment.Complicat,nu?!

Ce faci intr-o zi obisnuita, studiezi, lucrezi, cu ce iti ocupi timpul?

Merg,stau,citesc,visez si scriu,asta ar fi pe scurt.Imi petrec mult timp la facultate,apoi fac voluntariat,practica, in timpul cursurilor mai citesc cate o carte sau scriu.Poate pare plictisitor,dar zilele mele nu sunt deloc monotone,sunt chiar epuizata seara cand ajung acasa.

Care este autorul sau autorii tai preferati ?

Il ador pe Eliade si ma regasesc in poeziile lui Bacovia,imi place stilul lui Barbu si nu-i inteleg poeziile lui Blaga,dar suna foarte bine. ;))

Odata cu celebritatea ai si o responsabilitate pentru noii fani dobanditi, care este mesajul care vrei sa-l transmiti creatorilor si cititorilor tai?

Prin ceea ce scriu nu doresc celebritate sau fani,nici macar nu cred ca am un stil placut de toata lumea, ideea e ca vreau prin povestile mele,care sunt inspirate din realitate si/sau vise,sa umanizez oamenii…sa-i sensibilizez.Daca reusesc asta ei vor intelege mesajul de dincolo de cuvinte,vor reusi sa le “decojeasca” si sa retina doar miezul lor.

Ce raspundeai cand erai intrebata “ce vrei sa fii cand te faci mare”?

Da…complicat pentru ca si aici au fost etape si etape, dar cred ca cel mai mult am vrut sa ma fac arheolog si au mai fost :servitoare,pictorita,scriitoare,croitoreasa.

Ce te amuza cel mai mult in viatza de zi cu zi?

Cel mai tare ma amuza cand sunt la metrou la Unirii si oamenii urca scarile ca niste robotei, toti pornesc cu piciorul drept,in acelas ritm,in acelas timp,desi cred ca e mai degraba trist,decat amuzant.In rest nu prea ma amuza multe lucruri,privind in jurul meu ceea ce vad e trist,dezamagitor si nu amuzant.Aaa!… ma mai amuz atunci cand ma comport ca un copil si ii fac si pe ceilalti sa se comporte la fel,imi place sa-i vad copii si fericiti.

Daca ai putea sa imbunatatesti ceva, orice, care ar fi acel lucru?

As recladi valorile,pentru ca pur si simplu societatea le-a sters sau le-a diminuat din intensitate, nu le mai promoveaza nimeni si o sa ajungem mai rau ca niste fiare si nu o sa ne dam seama de ce.

Care e raspunsul la viata, univers si tot ceea ce exista?

Totul e un mare ocean ce s-a nascut dintr-o simpla picatura si…ei bine, o sa va spun o poveste dedicata unui prieten ( micutului meu Lucifer),povestea poate fi regasita si pe blogul meu :
Mi-au mucegait gandurile,sunt putrede de atata trecere de timp,insa micutul meu Lucifer iti voi spune o poveste care sa-ti demonstreze ca picatura e mai importanta decat intregul ocean.E vorba in povestea asta despre o fetita care a dus o viata monotona,a fost sechestrata de parintii ei intr-o camera de fildes si a cunoscut acolo setea de cunoastere.Se plictisea zi de zi intre aceeasi pereti asa ca s-a apucat de citit; citea ca o nebuna zi si noapte,cunostea cartile,povestile,personajele,se mintea ca a ajuns sa cunoasca viata din cochilia ei,de acolo.Insa, micutul meu Lucifer, ea nu stia ce e dincolo de pereti,nu stia ce o asteapta.Setea ei crestea,se nasteau in ea mii de guri ce doreau sa se afirme,ce doreau sa cunoasca,sa descopere oceanul asa ca tine.Diferenta e ca ea vroia si picatura,dragostea pe care nimeni nu i-o oferise si credea in ea,cum sunt sigura ca si tu crezi,dar te minti ca nu e asa.Ei bine usile camerei s-au deschis intr-o zi,fetita crescuse,devenise o tanara gata de drum,la fel de insetata de cunoastere.Stii unde a fugit prima data dupa ce a fost eliberata?…la mare.Iubea marea,iar cand a ajuns acolo, in mijlocul valurilor, zgariata de scoici,nisip si pietre si-a dat seama ca si mare o iubeste pe ea…stii de ce?Ia daruit picatura, ia pus-o pe buze.Zbuciumul,setea,toate au trecut,s-a asternut pe chipul ei fericirea,a imbatat-o si a umplut-o cu oceanul pe care ea il vroia,asa cum il vrei si tu.Pentru prima si singura data in viata ei avea absolut totul,ea era luna,era ziua,era lumina ,era absolut totul…totul,micutul meu Lucifer.Din picatura buzelor LUI ea avea totul…Insa povestea asta nu are un final prea fericit pentru ca se pare ca in tanara fata nu murise micuta fetita insetata si astfel s-au nascut greselile ce l-au indepartat pe EL si a dus departe picatura ei.Acum fata asta este stearpa,seaca,stafidita,se scurg vietile din ea,gurile se inchid dureros cu un zambet trist si ea moare in visare.
Dragul meu Lucifer asteapta sa gusti picatura si apoi ai sa cunosti intregul ocean si ai sa vezi ca am avut dreptate cand am zis ca picatura naste oceanul.

Anamaria Bianca felicitari inca o data si asteptam sa ne mai scrii.

Nu uita sa ne spui daca ti-a placut premiul(dupa ce-l primesti) 🙂

edit 1:

“Va multumesc mult pentru premiu!(ador ciocolata,medalia imi aminteste
de prima recompensa primita pentru ceea ce scriu,iar banii asteapta sa fie
investiti)”