Drumul

Drumurile pe care se antrena Teofil Samoilescu suferiseră profund în ultimii ani, datorită influenței celor  aflați la putere care dădeau contractele pentru asfaltare în funcție de dimensiunea plicului pe care-l primeau . Teofil văzuse rând pe rând cum apăruseră gropile din asfaltul pe care-l străbătea în fugă în fiecare dimineață. Încet-încet de fiecare groapă se legase câte o întâmplare din viața lui, groapa aia mare de lângă stejarul de la cotitura drumului apăruse , sau o văzuse el, într-o dimineață de luni, duminica nu alerga, imediat după cearta finală dintre el și Lili, când aceasta îi aruncase hainele pe geam și-i ceruse să se mute definitiv la târfa aia. Târfe nu existau și nici nu existaseră în viața lui Teofil , era un bărbat calm, fără oscilații temperamentale , nu se enerva nici dacă se ardea mâncarea, nici dacă i se strica mașina. Lili era o brunetă frumoasă, cu temperament arzător, ea se enerva repede și ar fi vrut să aibă cu cine se certa, ca să aibă cu cine se împăca mai târziu. Teofil n-o contrazicea niciodată și – în general – îi tolera toate toanele, blând și înțelegător.
Toate prietenele o invidiau pe Lili pentru iubitul ei , frumos , cu salariu de top, era inginer IT , lucra la o firmă germană , specializată în programe de contabilitate și în 12 ani ajunsese să câștige mai mult de cât directorul, lua toate bonusurile , toate premiile , pentru că muncea mai mult de cât oricare și nu se enerva niciodată . Nemții apreciau în mod deosebit acest exemplar atipic al gintei latine și-i spuneau mereu că , probabil, are rude printre teutoni. Lili nu mai suporta conturile grase din bancă, mai ales că Teofil refuzase să-și schimbe apartamentul – practic și comod – rămas moștenire de la bunica lui Lili. Nici mașini prea grozave nu aveau și aici, Teofil alesese după același principiu ,, practic și comod,, , mai ales că el nici nu prea mergea cu mașina.
Astfel era un bărbat înțelegător, Lili putea să cheltuiască oricât pentru haine, cosmetice, pantofi. Mergeau în toate excursiile alese de ea , la toate concertele etc. Așa cum o supăra și acceptarea totală a celorlalte capricii. Până la urmă ajunsese la concluzia că are o amantă, clar …. așa trebuia să fie că doar d-aia pleacă de acasă câte 2-3 ore în fiecare dimineață să-și vadă târfa….Cică aleargă…ce bărbat aleargă trei ceasuri pe zi? Ah…uitasem , fără duminică… Păi da, atunci o fi și bărbatul fufei acasă….
Lili se întărâta din ce în ce mai tare și până la urmă îl dăduse afară din casă cu scandal, adică ea zbierase și-i aruncase lucrurile pe geam, Teofil le adunase și plecase, era 4 dimineața …își pusese hainele-n mașină și plecase să alerge, atunci remarcase groapa de la cotitura drumului.
Teofil alerga de când era mic de luni până sâmbătă , câte 2-3 ore ,de la 4 la 6 sau 7 dimineața. Nu lipsise niciodată, pe drum se simțea bine, îi învățase fiecare cotitură, fiecare groapă(cu toate că astea apăreau mereu).
Mai alergau și alții în oraș , de obicei femei, niciunul la fel de mult . Alergătorii fugeau în grup sau cu căști pe urechi, ascultând muzică. Teofil era mereu singur lui îi plăcea doar să alerge, alergând se simțea bine și nu-și mai bătea capul să se-ntrebe de ce. Uita pur și simplu de toate și se bucura de aerul curat și de drum.
În viața zi cu zi , Teofil accepta totul cu calm și stoicism, toate frustrările oamenilor normali păreau că nu au ce căuta în viața lui disciplinată, serviciul îi plăcea, după ce-l alungase Lili își cumpărase un apartament mic și comod lângă Universitate, banii îi câștiga ușor.
Pe Lili n-o uitase, nici nu avea s-o uite vreodată, era singura femeie pe care o iubise și Teofil nu era genul de bărbat care să se-ndrăgostească de mai multe ori. Totuși știuse mereu că o să-l părăsească, pofta ei de viață era prea mult pentru el, nu că nu-i plăcea să trăiască …pur și simplu nu putea s-o facă la aceeași intensitate. El era un bărbat fără pasiuni, cu excepția alergatului…singurul lui hobby……..Drumul îi era mai apropiat ca orice prieten și poate de aceea îl făceau să sufere gropile din asfalt…
Se hotărî să protesteze , să ia cumva atitudine…începu să facă reclamații, petiții online , ceru audiențe.
Toată lumea îi râdea în nas:
– Ce vrei, domne ? Am vândut flota, nu avem autostrăzi și mata te omori pentru câțiva kilometri
de drum la ieșirea din oraș! Ei drăcia-dracului! Dacă n-ai ce face…?
Lili se trezise, își făcuse o cafea și se ghemuise în fața televizorului sorbind-o alene. Viața cu Teofil fusese plictisitoare, viața fără el era și mai rău….ajunsese să urmărească fără interes plictisitoarele știri de la ora 7. Pe ecran apăru banda roșie NEWS ALERT, Lili căscă ,,Altă mondenitate!,, , apoi brusc deveni atentă:
– Protest inedit! În fața casei directorului CNADNR un cunoscut inginer IT sapă gropi cu un excavator.
Drumul spre casa – mare cât un palat – a d-lui Pora era lung de 1km și neted ca-n palmă în prima fotografie, iar acum – în imaginile transmise – arăta ca după război, plin de gropi și șanțuri.
Lili își scăpă ceașca din mână când îl văzu pe Teofil ieșind din cabina excavatorului condus de doi polițiști. Brusc se simți inundată de un puternic sentiment de fericire ….plictiseala zburase. Se repezi la telefon să-și sune avocatul, în timp ce se chinuia să memoreze numărul secției unde-l duceau pe Teofil. Îl iubea…..

 De Valentina Musat

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (6 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +8 (from 8 votes)
Drumul, 10.0 out of 10 based on 6 ratings
  • gabriela

    Teofil: – Nu vreţi să-nţelegeţi? Las’ că vă fac eu să-nţelegeţi, vulpoi argintaţi!
    Concluzie: Iete, frate, un stoicism bine practicat şi ajutat conjuctural duce la un destoinicism aplicat.
    P.S. Felicitări!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)