Doar vieţii…

Mi-aş scrie doru-ntreg pe apă
de-aş putea marea
de-un colţ să o apuc
şi să o netezesc
ca pe o coală de hârtie.

şi când îmbrăţişează nisipul
pe care-l calc
şi se retrage apoi,
în urmă răsărindu-i
lascive mângâieri neduse pân-la capăt…
atunci eu o iubesc mai tare !

atunci mă contopesc
în lenea-i dulce şi fatală,
mă-nvăluiesc ca o cadână,
şi – n spumă frântă mă alint
eu mă dezleg de neputinţă
doar vieţii – martoră măruntă –
mă închin.

Mi-e dor de mare
Şi mi-e frică
de ce deschide-n mine
un val uitat pe plajă
… ca o eşarfă.

Cîmpean Camelia - Maria

Bibliotecară
Hunedoara
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.0/10 (1 vote cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +3 (from 3 votes)
Doar vieţii..., 8.0 out of 10 based on 1 rating