Au fost daci,
Și-au fost romani,
Cu sânge de dac și de roman,
Sânge de Decebal și de Traian.

Au fost eroi,
C-au fost viteji
Și-au păzit cu stășnicie,
Scumpa noastră Glie.

Cu aprigă dorinţa de libertate,
Au luptat mai departe,
Cu vitejie și dragoste de ţară,
S-au întors pe câmpul de luptă iară și iară.

Își apărau pământul
Și vieţile și neamul
Și scumpa libertate,
Luptau pentru dreptate.

Luptau cu pumnii,
Cu baioneta și cu plumbii,
Acolo pe redute luptau cu vitejie,
Pentru ca-n veci al nostru cer senin să fie!

Și dacă-n nouă sute șapte,
Au îngrozit boierii cu ale lor fapte,
Căci le ajunsese cuţitul la os,
Ei au luptat și-avem acum un nume glorios !

Și dacă-n nouă sute optsprezece s-au ridicat
Și s-au unit cu ţara și frate lângă frate au stat,
De secole, ei pentru asta, eroic au luptat,
Al românilor de pretutindeni era ţelul mult visat !

Când umbra neagră a păsării de foc,
S-a lăsat pe întinsul glob,
Poporul a luptat alături de omenirea întreagă,
Din Carpaţi până la malul Mării apărau pacea atât de dragă.

Din nou o ţară de viteji,
Din nou o ţară de români,
Alungă-n depărtare un coșmar,
Își apără pământul secular.

Ei ne sunt strămoșii,
Ce nu-și uitau urmașii
Și-n inimi aveau săpate
Cu litere de foc, Curaj, Dreptate, Libertate !

Și dacă au luptat veșnic românii,
E pentru că pe-al lor pământ de mii de ani,
Cu oseminte de strămoși,
Nu-i loc pentru dușmani !

Au fost daci și-au fost romani,
Au fost eroi c-au fost viteji
Și-au păzit cu strășnicie,
A poporului nostru glie !

De Mihaela Cojocaru