O infinitate de trăiri zac în mine ca o eternă toamnă,
O infinitate de valuri sărută ţărmul ca într-o iubire medievală
O infinitate de mame, plângând cu prunci-n braţe,
Învăluie tăcerea.
Sunt ca
Un criminal fără armă
Un nufăr in deşert
Deci … nu exist!
Iar ca mine mai sunt o infinitate.
Într-o lume liberă, cu oameni teleghidaţi
Un gând sadic mă patrunde… vinovaţi.
Vinovaţi într-o lume vinovată.
Libertate strigăm toţi!
Slobozenie!