Existenta

Sunt un nebun în astă seară
Ce face-n amintire un popas
Sunt un nebun în astă seară
Din vorbe, din vorbe făr‘ de glas.

Din pamblica gândirii mi- a mai rămas un ceas
Să fiu nebun întâia oară din clipa ce- a rămas.
Să fiu copil, să fiu născut din stele
Ca unică icoană a vieții mele.

Sunt un nebun în astă seară, dar unul făr‘ de glas
Încovoiat de amintirea clipei ce- a rămas.

Dorin Mihnea