Plimbare prin eternitate

Privind departe-n orizont
Deodata mi se pare,
Cum gandul zboara-ncet, incet
Prin lumea asta mare.

Si-mi vin in minte fel de fel
Idei, ca o naluca.
Si cu un pic de vanitate
Simt ca parca evadez…
Spre eternitate.

Dar totu-i asa de frumos
Si-o noua lume, parca,
Mi se deschide-n fata mea
Parca ar fi o carte.

Totul parca e un nimb
De care sunt cuprinsa
Ma simt purtata-n alte zari
Ma simt ca o zeita.

Simt cum vantul, imi mangaie parul
Soarele, imi lumineaza fata
As vrea sa uit rautatea si amarul
Din adevarata viata.

Un zumzet de albina indrazneata
M-a trezit din visul care
Ma simteam ca o zeita.
Dar acum mi-am zis in minte:
-Decat in lumea asta plina de rautate
Mai bine as visa mereu spre eternitate.

Pavel Elena Daniela

Elev
Arges
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)
Plimbare prin eternitate, 10.0 out of 10 based on 1 rating