Somnul

Eu dorm, tu dormi,
Îţi respir, respiri la rându-ţi,
Mă visezi, te visez
Ne-ntâlnim acolo, în visul nostru.
Al nostru…

Fiorul dimineţii îmi mângâie pleoapa
Şi face ca, printr-o mişcare uşoară, circulară,
Să-mi arunc genele mari,
Ce-s doar aripi mici, de înger,
Spre-napoi. Deschid ochii.

În faţa mea stau tu, care,
Învelindu-mă cu una din coastele tale,
Te uiţi la mine.
Privirea ta m-adoră,
Mă topeşte, îţi curg.
Soarele ne arde toată pielea până când,
Obosit, e-nlocuit de luna amară,
Ce continuă sa aibă grijă
De noi,
De somnul vieţii noastre.

Cristina Paraschiv

Elev
Iasi
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.0/10 (34 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +21 (from 27 votes)
Somnul, 9.0 out of 10 based on 34 ratings
  • emanuel

    o poezie scista, fara culoare, unde ioubirea e o pata rosie intr-un peisaj apocaliptic alb negru. Graitoare versuri.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)