Un om avea sufletul la gură
şi omul acela a urcat într-un suflet
cadavrul de la subraţe
sau poate pe omul din carte,
poezia lui se tăvălea prin gări străine
cu aceeaşi dragoste cu aceeaşi moarte.
Într-o zi sufletul a coborât în genunchi
şi a cerut-o de nevastă
în numele lor s-au adunat
mireni să fi fost, sfinţi niciodată.
De atunci omul acela locuieşte într-un suflet
cu aceeaşi dragoste cu aceeaşi moarte.

De Sude Emil Iulian