Intotdeauna mi-a placut ceea ce e diferit, ceea ce nu este mediocru. De
multe ori i-am urat si ii urasc pe cei care se poarta mediocru, cand pot sa
fie mai mult, chiar daca sunt tata, mama, prieteni apropiati sau oameni pe
care ii iubesc sau pe mine insami.Ura e un sentiment nasol, dar e foarte
greu de falsificat. Nu e nici un monument ridicat in cinstea ei dar poate ar
trebui sa fie unul. Imi aduc aminte de lucrurile dragi mie si de cei care mi
le-au luat, si ura apare ca o scanteie. Exemplu:traiesti langa cineva care
il admiri, te intelege, si deodata el moare,fizic sau nu. E dureros dar face
ca totul sa fie atat de valoros.
Atunci urasc moartea.Iubesc viata. Si de aia sunt convins ca pe mine o sa
ma lase sa ajung un batran carcit si hodorog si o sa vina sa ma ia in scarba.
Asta da exemplu de urmat. Moartea cea miloasa. Cu atati oameni care nu
au fost mediocrii nu a fost deloc miloasa, ia vrut pe toti. Si iubirea mea a
vrut-o. Si ce moartea vrea, moartea are.
Am alte tipuri de iubiri, dar nu o mai am pe una anume.

Imi este greu sa mi urmez propriul exemplu. Sa fiu eu cea mai buna versiune
a mea.

Imi dau seama ca sunt cateodata un egoist fara margini, in ceea ce priveste
iubirea. Apoi intelectul imi spala neputinta simtirii. Altadata sunt un
prost fara margini, noroc cu umorul. Umorul este ca o gura de aer cand faci
bazine pe sub apa. Azi ma simt sincer, sunt convins ca maine o sa mi treaca,
ca o sa-mi bag p*** fara un motiv anume, ca o sa fiu superficial, dar sper
sa ma indragostesc si sa-mi treaca. O sa fac dragoste ca toate animalele
padurii si la final ca oamenii, da cred ca sexul ma vindeca de multe din
bolile mele.
Deabia astept primavara si vara asta, sa mananc fructe de padure de pe sanii
unei fete care acum imi este inca necunoscuta sau cunoscuta, sa ma duc la
mare, sa inot gol noaptea. Sa stau cu prietenii mei la terase si sa vorbim
despre noi.

Cam asta este exemplul meu de urmat.

Valentin Radulescu