Moșul se coboară de prin ceruri în taină
Să aducă daruri .
Și ajunge în asfințit plecând de pe un tărâm
Îndepărtat , ascuns în mintea unui copil uitat.

Darurile aduse în prag de iarnă sunt cu dedicație,
Sunt pentru cei ce au răbdat şi pentru cei ce au oftat,
Pentru cei pe care viața i-a îndurerat…
El le aduce în desagă un strop de alinare.

Moșul ce din poveste cu speranțe a plecat
Uitându-se în jos spre pământul întunecat,
Vede cum mulți copii în taină-l plâng,
Că i-a uitat și la ei n-a mai venit.

Ce este moșul de nu-i decât un înger al speranței ?
Ce aduce în sacu-i nins bucăți de vis aprinse,
Și lumânări furate de printre aștri,
Pentru un suflet ce n-a uitat să râdă ..

Privind lumea prin ochii săi albaștrii!

De Amza Eugen