Cît de frumoasă este viața
atunci, cînd ne-ntîlnim cu drag!
De sărbători venim cu toți acasă.
De sărbători ne-așteaptă mama-n prag.

Ne-așteaptă casa, și ograda,
și nucul cel de lîngă poartă.
De sărbători ne-ntoarcem iarăși
din drumul dat de-a noastră soartă.

Ne întîlnim, ciocnim pahare,
urăm cu toți de sănătate…
De sărbători e bucurie mare –
vorbim cu toți cu-aceeași bunătate.

Și împrejurul mesei noastre
ne prinde noaptea-ntunecată,
sclipirea stelelor sihastre –
a noastră este lumea toată.

Ce mult ar vrea părinții noștri
să nu ne-ntoarcem niciodată,
acum, cînd am venit acasă,
în lumea cea înstrăinată.

De sărbători, cu ochii-n lacrimi
și cu o bucurie mare,
ne cheamă casa părintească.
De sărbători, e sărbătoare!