Și dacă nu am crezut niciodată în magie, el a fost cel care m-a făcut să realizez ce poate face din mine puțină fericire. Am făurit o cutiuță magică în care stau ascunse sentimente frumoase pentru un sfârșit sfâșietor de an. El e magicianul meu, el schimbă cum vrea sentimentele din cutiuță, el se joacă cu mine ca și cu o pisicuță, iar eu sunt ascultătoare pentru  că m-a vrăjit. Omul ăsta e magician. Aruncă peste sufletul meu doar petale de fericire. În preajma sa respir altfel, gîndesc mai lucid, mai cald. Cum o face? Cred că întrebarea rămîne retorică, el nu are idee ce om face din mine prezența sa.Nu pot să explic.
Ajung doar să mă cufund în tăcerea mea și să prețuiesc fiecare clipă, chiar dacă nu înțeleg care-i relația dintre noi sau ce simt eu cu adevărat.Așa că poetizez orice clipă și mă mulțumesc și cu încercarea asta.
Alături de C. plămînii mei simt doar aer curat, ochii mei văd doar fire de viață frumoase,mîinile mele simt căldură, iar gîndurile revin la locurile lor și se liniștesc.Sunt și cîteva nuanțe grave în toate astea. Pe lîngă aerul curat, plămînii mei simt fumul de țigară,  pe lîngă fire fericite de viață ochii mei văd nuanțe întunecate de viitor,iar gîndurile gătesc un nu atac asupra personalității. Simt cum după toată fericirea cauzată de omul X vine o cădere puternică. N-am să plîng, am să mulțumesc Domnului că mi-a dat șansa să cunosc o simplă liniște sufletească.
Liniștea asta mă cuprinde oricând el se află alături, oricând îi simt mirosul. Mirosul sufletului său inspiră stabilitate.E diferit de ceilalți,e deosebit și superb. E cel care a adus magia în viața mea. O să vă întrebați unde e magia ? Uitați-vă în ochii mei.

De Prohnițchi Elena