Să nu te sperii frate, ieri n-am venit la
tine, nici mâine n-oi veni – ograda-i plină
cu care, de cai trase sau de boi – acum
la modă, ce-şi plimbă trupa – clovni
flămânzi de afirmare; fetele, chilug tunse,
băieţilor, în cozi le este mintea! Aşa le-a spus
Dalila într-o noapte: înţelepciunea-n coadă-ţi
stă, nu mintea te conduce…

Să nu te sperii frate: viaţa este-o scenă, de unii
Nejucată; închisă le-a fost lista de la începuturi;
cei ce-şi joacă rolul, artişti înnăscuţi, doar
părul îşi mai schimbă: totu-i tragedie!…
nimeni nu mai vede; din naştere orbit-am;
Eu, copil de trupă, azi, în faţă opresc ciurda.
Mâine, de teama şfichiului de plumb al iuştii,
Învârt la manivelă, să nu se rupă frâna…

Să nu te sperii frate! Pământul nu se clatină
În lutul mişcător să ne îngroape; prin Legi –
Nescrise, ne este dat să plângem
Astăzi: din ochi, fântână adâncă să ne facem –
La vremi de secetă ori boli, obrazul să-l spălăm…
Si tu şi eu şi-a noastră moştenire, cu apa vieţii
Primeniţi, vom lua plugul iar de coarne; vom semăna pământul şi
Din boabele de grâu, mai albă pâinea să ne fie…

De Olariu Elena