Deșteptarea umbrelor

Lumina ștearsă din încăpere deștepta umbre jucăușe surghiunite pe pereții bibliotecii în care mă aflam. Mâinile grele mișcau paginile unor antice cărți, una după alta, cu palmele înăbușite de arșița sufletului. Gândurile mi se scăldau în ochi, derulând un film nesfârșit dinaintea mea, în care îmi epuizam spiritul invadat de candoarea visului unei lumi împăcate, aflate în pace. Mă simțeam sfârșit de aceste vedenii care speram că se vor înfăptui cândva, dar, fără să cuget prea mult în jurul ideii, continuam să prefac în himere învelișurile acestei lumi, transfigurându-le în ample imagini nestatornice. Acum vedeam, chiar înaintea ochilor mei negri precum cărbunii gata să devină vâlvătaie, o magică panoramă ce curgea din haos spre orânduială.

Am lăsat cartea pe care o citisem pe nerăsuflate, închizând-o cu simțământul împlinirii spirituale. Cartea, grea, veche, cu pagini îngălbenite precum ruginii frunze în miez de toamnă, oftă mulțumită, odihnindu-se acum pe marginea mesei unde, îmbrăcată în tocite coperți, scoarțe de copaci, aștepta  să fie iarăși deschisă. Eu m-am ridicat și, fără de zăbavă, am pășit în visul meu la fel de ușor precum ai trece pe sub o arcada largă; și nu doar eu așteptam acea lume, chiar și dânsa resimțea scurtele-mi absențe.

Acolo, fioroase umbre s-au stârnit, stele au pocnit ca văpăile de-argint, Pământul, jar răscolit, și ape înfuriate, dezlănțuite, se amestecau într-un vălmășag de râuri de foc stinse-n diamantine glaciațiuni. După origini, am urmărit epocile care s-au derulat, când năzuroase, când placide, când pasive, când mustind a razboaie însângerate. În amurgul zilei am văzut încleștarea oamenilor cu dorința întunecată de a vărsa sânge nevinovat. Vedeam și dragostea, și pacea, duioșia simțămintelor leale, bunătatea caldă a sfinților, dar raritatea acestora m-a cutremurat. Ce era mai presus în această lume, când răul domina mințile ticăloase, spiritele păcătoase, oamenii corupți, în propria decadență? Eram scârbit și iată că, abia stăpânindu-mi amărăciunea sufletului, am văzut para Iadului pârjolind pământul și Războaiele cuprinzând întreaga lume, de două ori. Nu mai puteam răbda, goliciunea lăuntrică îmi îmbrăca viziunea mohorâtă. Doream doar să înceteze… Și s-a isprăvit. Apoi, izvorâtă din lumină, o lume nouă s-a ridicat din ape învolburate, scăldată-n vesel răsărit de soare. Câmpia de aur flancată de șiruri de munți, translucizi în depărtările albastre, brodată cu iarbă crudă, cu delicate flori de zăpadă și udată de râulețe șerpuitoare, de cristal, se întindea în toată zarea. Pământul mănos, roditor, născuse lanuri aurii, grâne bogate, iar cerul sufla zefir.

Am înaintat. Îmbrățișarea acelei lumi mi s-a părut cea mai vie reflecție de până atunci. Mă simțisem cuprins de vântul catifelat și cald, ca o atingere diafană de aprilie. Nu voiam să mai plec de acolo. Am întins brațele în lături, am dat capul pe spate, am închis ochii ușor și am tras aer cu nesaț în piept. Paralel, dincolo, puteam intui tăișul pumnalului din buzunarul larg al hainei. Doar o străfulgerare și totul s-ar fi isprăvit, dar ceva m-a oprit, un gând ca o adiere răcoroasă.

-Nu cred că îți dorești cu adevărat să faci asta, spuse cealaltă voce din ființa mea.

-Nu, am murmurat eu, opunându-mă. E tot ce îmi doresc!

-Doar cerceteaza celălalt buzunar.

Am ascultat. Acolo nu erau decât un pix și o hârtie mototolită, nescrisă. În visarea mea, am deschis ochii, surâzând. Dar ceva se prăbușise acolo, lumea aceea își pierdea strălucirea.

-?!

-Abia acum ai băgat de seamă, rosti vocea. Este doar plăsmuirea ta, creația ta. Toți creăm ceva în decursul existenței noastre, chiar și cei mai răi dintre noi… Deșteptarea umbrelor doar astfel poate fi oprită. Când încetăm să mai distrugem, atunci ne putem măsura forțele cu întunecimea, căci Creația este singura care-i poate sta împotrivă. Încearcă. Creează. Scrie. Asta poate nu va salva lumea, dar te va scăpa pe tine.

Acele vorbe mi-au spulberat viziunea, care s-a prăbușit, iar umbrele s-au refugiat speriate în hăurile pământului. Am înșfăcat pumnalul și l-am aruncat cât colo. Viața, creația Domnului dăruită nouă, este cel mai prețios cadou care ni s-a oferit vreodată. Am scos hârtia din buzunar cu iuțeală și am început să scriu și să scriu și să scriu, oriunde apucam. Pe hârtii, pergamente cu cerneală deja așternută peste ele, pe carți, pe masă, pe mâini. După aceea, ostenit, am alergat afară din bibliotecă, în ploaia torențială care măcina pământul însetat. Am început să râd și să mă rotesc prin ploaie, de parcă îi încercam atingerea pentru prima dată. Poate că nu era Raiul, poate că nu era lumea mea de vis, poate că nu se va asemăna nici măcar cu viitoarele mele lucrări, dar asemenea bogăție și frumusețe ce reprezintă viața nu poate fi ratată.

De O. Claudiu

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.6/10 (30 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +15 (from 35 votes)
Deșteptarea umbrelor, 8.6 out of 10 based on 30 ratings
  • ClaudiuO

    Multumesc mult pentru cuvinte si analiza!

    @Liliana: motivul umbrelor nu apare numai acolo. Mai este si structura: ”
    Acolo, fioroase umbre s-au stârnit,

    Mai multe detalii: http://citesteasta.ro/8412/deteptarea-umbrelor/
    Acolo, fioroase umbre s-au stârnit,

    Mai multe detalii: http://citesteasta.ro/8412/deteptarea-umbrelor/
    Acolo, fioroase umbre s-au stârnit,

    Mai multe detalii: http://citesteasta.ro/8412/deteptarea-umbrelor/fioroase umbre s-au starnit” si “umbrele s-au refugiat speriate”. Din acest punct de vedere pot spune ca am incercat sa creez o simetrie, dar nu ma apuc sa intru in amanunte pentru ca nu imi fac autocritica aici 🙂 O fac doar in mintea mea.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
  • SoareGheorghe

    Wow! am ramas pur si simplu fara cuvinte. Lucrarea dumneavoastra este o adevarata capodopera..nici nu stiu cu ce sa incep, ar fi atatea lucruri(bune) de zis incat nu stiu cum sa imi formulez “analiza”.
    Mai intai vreau sa spun ca textul acesta al carui titlu este foarte sugestiv(Desteptarea umbrelor) si plin de conotatii, reluat in text ca laitmotiv,surprinzand conotatiile(in mod neasteptat) are o “greutate aparte”. Aceasta este data de stilul cu adevarat scriitoricesc pe care il aveti, domnule O. Claudiu,de talentul de a lega cuvinte care este evident ca deriva din munca indelungata a condeiului, de experienta pe care probabil o aveti, de amploarea temelor abordate pana la urma intr-un text atat de scurt, dar si bogatia cuvintelor utilizate, preluate din diferite registre(literar, familiar, arhaic, neologic, livresc).
    Ideea centrala este absolut superba: nu conteaza cum este viata ta, ce greutati intampini, pana la urma trebuie s-o traiesti asa cum este, s-o accepti ca pe ceva firesc si sa continui sa creezi. Pe langa asta, apar foarte multe motive si idei, filosofice, legate de cosmogonie, viata, greutati, suicid, viziuni apocaliptice, de nou inceput, antiteza bine-rau sublim conturata, origini, divinitate, redescoperirea sinelui si multe altele. Am ramas pur si simplu uimit cum a putut fi trecuta in revista intr-un mod atat de minunat o asa sumedenie de teme,simboluri, motive;ai facut referire pana si la oroarea celor doua Razboaie mondiale.. Trebuie sa afirm neaparat acest lucru, aveti un talent deosebit si trebuie sa continuati sa profitati de el si sa il cultivati,nu va opriti din a scrie! Va doresc mult succes in continuare si timp sa ne incantati cu aceste lucrari desavarsite. Felicitari!

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
    • Liliana

      ” umbre jucause surghiunite pe pereti” ? ” desteptate de o lumina stearsa” ?
      Inseamna ca sunt eu altfel ” setata”…sa zic asa.

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
      • ClaudiuO

        E o metafora personificatoare. Ce ti se pare in neregula? 🙂

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
        • Liliana

          Claudiu, m-am prins si eu ca e o metafora,dar nu am inteles-o. ” Fioroase umbre s-au starnit” e altceva. Dar aici o lumina stearsa( ma duce cu gandul la ceva slab, fara intensitate) trezeste niste umbre jucause, zici tu, surghiunite anterior, presupun. Nu vad aceeasi linie in metafora. Textele tare chiar trebuie citite cu atentie, cum singur indemni. Este doar parerea mea si eu sunt altfel ” setata”. Imi place cand citesc sa nu ma impiedic de cuvinte.

          VA:F [1.9.22_1171]
          Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
          • ClaudiuO

            De fapt izgonirea umbrelor se produce simultan cu desteptarea lor, nu am dat un indice temporal acolo poate tocmai pentru a trezi reflectiile cititorilor, a fost presupunerea ta ca surghiunirea s-a produs anterior. Este exact ca atunci cand ai un gand fericit si concomient apare unul care iti starneste… nefericrea, demoralizandu-te 🙂 Sau poti gandi altfel, chiar urmand firul gandirii tale, al anterioritatii: lumina slaba abia aprinsa dadea un contur umbrelor deja izgonite pe pereti. In orice caz, eu am gandit ideea direct la nivel metaforic, iar in fiinta personajului narator nu existau limite spatiale/tempoarale, lucru care reiese si din viziunea sa ce pornea inca din origini, depasind momente sangeroase din istorie s.a.m.d..
            Oricum, iti multumesc pentru opinia impartasita 🙂 Cam asta este stilul meu, textele sunt mai greoaie. Sper ca nu te-a dezamagit lucrarea 🙂

            VA:F [1.9.22_1171]
            Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
            • Liliana

              ” Lumina slaba, abia aprinsa, contur de umbre izgonite…”, atunci ” jucause” nu prea merge acolo, mai ales ca tonul de inceput e usor grav. Nu, nu m-a dezamagit lucrarea, e bine ca tu construiesti, urmand un fir epic. Dar daca acesta e stilul tau, trebuie sa ai mare grija sa nu incarci textul cu date inutile, cititorul poate obosi la un moment dat. ” Campia de aur, brodata cu iarba cruda si flori de zapada”. O fi vreo metafora…ca altfel ai 3 anotimpuri acolo. Si imediat pomenesti de lanuri aurii si grane bogate. Eu, cititor neavizat, la ce sa ma gandesc?

              VA:F [1.9.22_1171]
              Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
              • ClaudiuO

                Metafore, simboluri, da. Este primavara. 🙂
                “Flori de zapada”, adica albe si stralucitoare 🙂 (asocierea termenului cu neaua duce insa cu gandul la iarna care abia trecuse => primavara).
                “Iarba cruda”, adica iarba tanara, abia aparuta dupa iarna.(=> primavara)
                “Zefirul” sufla dinspre apus primavara.
                Singurul amanunt care indica venirea verii sunt granele bogate. Dar sa nu uitam ca la sfarsit de primavara(sintagma cu lanurile este intentionat plasata la sfarsitul descrierii peisajului idilic) lanurile se apropie de maturitatea lor.
                Oricum, aceea este reveria personajului. Timpul si spatiul nu existau, dupa cum am mai spus si dupa cum rezulta si din text. Este imaginatia lui, imaginea lumii sale de vis. De asta si am spus in final: “poate ca nu era lumea mea de vis”(a personajului); fireste ca viata lui nu va fi precum in viziune, va fi guvernata de legile fizicii. 🙂 Intr-un fel ma bucura faptul ca textele mele sunt de dezbatut, inseamna ca nu sunt chiar accesibile, iar eu, tind sa spun, am scris mai mult de dragul literaturii, pentru ca este un concurs de creatie literara. Daca nu va fi pe plac, asta e. Cred totusi ca are si destul sentiment.

                VA:F [1.9.22_1171]
                Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
                • Liliana

                  Nu vrei sa ai si ceva audienta feminina? 🙂

                  VA:F [1.9.22_1171]
                  Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
                  • ClaudiuO

                    Adica nu am? :))

                    VA:F [1.9.22_1171]
                    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
                    • Liliana

                      Nu stiu pentru cat timp…:))

                      VA:F [1.9.22_1171]
                      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
                    • ClaudiuO

                      🙂

                      VA:F [1.9.22_1171]
                      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
      • cornescu

        Sigur ,Soare Gheorghe este din “familia” autorului.Un comentariu în acelaşi stil greoi,plin de fraze interminabile,aducătoare de somn ca şi scrierea pe care acesta o laudă dubios de mult…Liliana are dreptate,textul este obositor,încărcat exagerat de metafore nepotrivite.

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 1.0/10 (1 vote cast)
        • ClaudiuO

          Este incarcat de metafore, dar nicidecum nepotrivite. Poate ar fi cazul sa mai citesti si niste literatura “grea”, ca sa intelegi mai usor astfel de texte. Sau te-ai fixat pe cea de prescolari? 🙂

          VA:F [1.9.22_1171]
          Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
          • romeodragan

            Literatura “grea”,nici nu mai pleacă de pe rafturile librăriilor.Sunt editori care se chinuie să vândă cu reduceri sub preţul de tipografie.Cred că exagerezi iar încercând să te auto-lauzi şi să deviezi de la subiect.E bine că aici poţi să publici orice iar apoi să-ţi bagi aplauze.Mai modest dacă ai fi,ai da bine şi în poze!

            VA:F [1.9.22_1171]
            Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
            • ClaudiuO

              Nu deviez de la subiect, se vede clar ca te deranjeaza comentariile bune care mi se aduc din orgoliu de scriitor probabil(asta daca esti) si din invidie. E de-a dreptul ridicol ce spui si te mai faci si de ras 🙂

              Nu are importanta. Stii, Balzac ramane tot Balzac indiferent daca se vinde sau nu. Apropo, cred ca nu rezisti sa citesti si sa intelegi doua pagini din operele sale. Daca textuletul meu ti s-a parut obositor, sa vezi acolo ce inseamna tehnica detaliului.

              VA:F [1.9.22_1171]
              Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
              • Dan

                Daca ai inceput sa te dai Balzac…e grav!Se pare ca nu suprti criticile.Asa este,ai un stil greoi,incalcit si cu multe influiente pe care nu le intelegi cu adevarat.

                VA:F [1.9.22_1171]
                Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
                • ClaudiuO

                  Tocmai ca din ce am spus reiese ca nu incape comparatie. 🙂
                  Ba accept critici si chiar le astept, dar una e sa aduci niste critici in modul in care a facut-o Liliana spre exemplu, adica decent si la obiect, si alta e sa te lasi condus de subiectivism, invidie si altele si sa ironizezi, batandu-ti joc de munca omului.
                  Influente pe care nu le inteleg? Exemplu, te rog, altfel comentariul tau nu vine decat pentru a-mi ponegri lucrarea.

                  VA:F [1.9.22_1171]
                  Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • ClaudiuO

      Multumesc frumos pentru cuvinte. De fapt experienta nu este atat de vasta, nu am nici macar 19 ani 🙂

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • romeodragan

      Hai să fim serioşi cred că exageraţi puţin cam mult!

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
  • Liliana

    A se citi cu atentie tot textul pentru a se intelege bine! 🙂

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
    • ClaudiuO

      🙂

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/10 (0 votes cast)