Suntem creaţie. Creăm, la rândul nostru. Totul, in jur, este creaţie.

Noi inşine am fost creaţi. Cum, de către cine ? Avem opinii, dar ştim, cu siguranţă ? Ştiu şi eu,  exista mai multe teorii…

De la Anaximandru si Democrit,  la Aristotel, Lemark, Darwin şi câţi mulţi alţii, au fost lansate  şi aprofundate diverse teorii asupra creaţiei.

Continuarea creaţiei noastre este, de asemenea, creaţie. Am tot ,,negat”, apoi, ,, negaţia’’ căci, altfel, cum am fi putut evolua ?

Cu interferenţele dintre creaţiile individuale, noi toţi am creat , şi continuăm încă să o facem, lumea in care trăim. Am creat cultură, am creat civilizaţie, am creat istoria rasei umane.

Eu, tu, după ce am fost creaţi, ce am făcut, pâna a deveni ceea ce acum suntem? Nimic, nimic altceva decât am creat, in continuare: caracterul nostru, lumea in care trăim, mediul în care ne dezvoltăm, ajungând la viaţa pe care o avem.

Tot prin creaţie am realizat, mai apoi, totul :  prin puterea minţii, am creat sufletul. Sau, poate, prin puterea sufletului ne-am creat mintea…  Am creat caracter uman, am creat ceea ce numim ,,legea firii”, am creat personalităţi, am creat ,,bine”, ,,rău”, şi ,,urât’’, ,,frumos’’, şi câte şi mai câte alte…

Dacă vom şti să interpretăm cum se cuvine semnele  care încearcă, sau nu, să ne vină în ajutor, doar nouă ne revine misiunea de a le adapta nouă, pentru a ne desăvârşi creaţia. Dacă ne ajută, sau nu, Dumnezeu, dacă ne ajută, sau nu, Universul, depinde tot de noi căci, prin percepţia faţă de  ceea ce aceste forţe încearcă să ne transmită, prin capacitatea noastra de a adapta aceste semnale la propriile noastre aspiraţii, doar noi suntem creatorul final.

Dacă suntem mulţumiţi ,sau nu, cu ceea ce am devenit,  este datorită sau din cauza doar a noastră, a modului în care am reuşit să ne creăm. Este facil să ne mulţumim nouă atunci când am ajuns bine şi să dăm vina pe alţi factori atunci când nu am devenit aşa cum ne – am fi dorit.

Totuşi,  atât in prima din aceste două situaţii, cât şi în cea de a doua, totul vine din noi, fiind propria creaţie.

Raportarea noastră la factorii externi, percepţia noastră asupra celor ce ne înconjoara, ne determină să ne creăm ideile, principiile de viaţă şi ţinând cont de aceştia, dar tot noi suntem cei care clădim in jurul acestora toate.

Suntem nucleul din care porneşte tot ceea ce ne înconjoară. Suntem generatorul care pune în mişcare tot ceea ce ne înconjoară.

Eu am creat, de când am fost creată, viaţa mea. Dacă sunt sau nu mulţumită, sunt convinsă că este doar rezultatul creaţiei mele. Am avut opţiuni, am luat decizii. Dacă sunt mulţumită acum, am realizat , inseamnă, opţiunile corespunzătoare mie, am luat cele mei bune decizii în ceea ce mă priveşte. Şi dacă nu , doar eu am făcut acestea intr-un  mod care nu a determinat rezultatul favorabil mie, scontat.

Tu ai creat viaţa ta. Dacă eşti sau nu mulţumit, este doar rezultatul creaţiei tale. Ai avut opţiuni, ai luat decizii. Dacă eşti mulţumit acum, ai realizat , inseamnă, opţiunile corespunzătoare ţie, ai luat cele mei bune decizii in ceea ce te priveşte. Şi dacă nu , doar tu ai făcut acestea intr-un  mod care nu a determinat rezultatul favorabil ţie, scontat.

Eu vreau să cred că noi suntem propriii demiurgi, iar destinul fiecăruia este doar propria noastra creaţie.

Tu ce crezi?

De Caleopi Efrem