Un pictor îşi prezintă operele la o expoziţie proprie.

Succesul este şi el invitat, reuşind să satisfacă pe cei prezenţi la expoziţie. În scurt timp, pictorul îşi vinde toate creaţiile.

O femeie se apropie de acesta spunându-i:

– Domnule pictor, trebuie să treceţi la treabă, că nu mai aveţi nici măcar o creaţie de vânzare!

– Adevărat! Nu mai am de vânzare. Am în schimb, pentru mine,  marea mea creaţie! Cea mai importantă!

– Da? Nu o vindeţi? Care este?

– Nu se poate vinde.

– Chiar nu?

– Nu.

– Care este? Cum se numeşte?

– VIAŢA.

Cât adevăr este în aceste cuvinte.

Viaţa este cea mai importantă creaţie a omului. Chiar dacă o parte din ea o „vindem” pentru anumite beneficii, noi ne construim şi ne creionăm destinul.

O creaţie duce la naşterea altei creaţii.

Omul este el însuşi o creaţie.

Din primii paşi ai existenţei, omul îşi începe propria creaţie, de fapt îşi construieşte viaţa.

Creaţia omului conduce la altă creaţie, care duce mai departe la o anumită evoluţie a vieţii, nu numai a personajului principal, cât pentru cei din jurul său, precum şi a celor implicaţi într-un fel sau altul în acest proiect.

De multe ori trebuie să ne limităm la anumite facilităţi ale creaţiei noastre, pentru a nu ajunge în extrema opusă, ca creaţia noastră să fie distructivă, fie pentru noi, fie pentru alţii, acum sau în viitor!

Trebuie să ştim să citim printre rânduri…

De Cluc24