Am descoperit târziu bucuria de a trăi
Aripile mi-au fost frânte prea devreme
Am căzut din zborul lin și feciorelnic
amânându-mi-se visele ce vise
au rămas
atârnate pe crengi luminate de
aura minții mele neîntinate de
austeri păgâni
Am vrut să fug și n-am putut
Aleea dădea-ntr-o fundătură
Am deschis gura să strig din toți
rărunchii
ajutor cui să cer (?) când toată lumea
amuțită era
Amuțită am ‘mas și eu
Aveam nodul acela, știu unii care,
acela de-l aveau mai toți.
…………………………………….
A răsărit soarele și pe strada mea
Așa am zis când am văzut lumina
orbitoare
Am deschis larg fereastra inimii
Am lăsat razele să pătrundă în căușul
sufletului meu
(amar de mine
amăgitoare raze)
am aruncat în mare puzderia de
amar și gânduri negre
adia vânt de primăvară și mă cuprinse
aleanul tot
am sărutat nisipul, am sărutat și marea
aveam speranțe iar (măcar aveam)
acolo, undeva, la orizontul vieții
aștepta și norocul meu să- l ajung!
………………………………….
Am descoperit târziu bucuria de a trăi
Aurora a coborât dintre nori într-un
car tras de cai iuți
arzând de nerăbdare să-i deschidă
alambicatului suflet porțile
răsăritului
Am îmbrățișat cu emoție primele raze
arcuite pe bolta inimii mele într-o paletă
vie
auzindu-se cum sparg tăcerea trecutului
aruncând nodul din gât în pustie
amuțitele guri se sloboziseră
arcul ceresc difuza lumina libertății!
…………………………………..
Am descoperit, în sfârșit, bucuria de a trăi
Am însă o bucurie cât o viață
Aurora a vestit un nou început!

Mangalia, 12.02.2014
De Sachir Urfet