A fost odatǎ un urs flǎmând. Într-o zi , Ursul s-a întâlnit cu un vrǎjitor. Vrǎjitorul i-a spus sǎ intre într-o groapǎ în care este o comoarǎ.
-Şi tu ce câştigi? A întrebat Ursul.
-Eu mǎ mulţumesc cu o pǎlǎrie veche. Batem palma.Şi a coborât. I-a aruncat pǎlǎria.Când-colo ,a gǎsit doar o alunǎ de bronz, una de argint şi una de aur.Ursul s-a mâniat aşa de tare cǎ a mârâit de s-a cutremurat pǎdurea.Pe aluna de bronz scria aşa : cine o va sparge va avea super puteri; pe cea de argint scria: cine o va sparge va avea viaţǎ veşnicǎ şi pe cea de aur scria cǎ are darurile de la amândouǎ celelalte şi va fi, în plus, bogat.Când era pe punctul sǎ spargǎ alunele s-a vǎzut înconjurat de veveriţe .Veveriţele nu ştiau cǎ alunele au puteri magice.Ursul, pânǎ la bârlog, nu s-a mai oprit. Acolo,a spart aluna de aur. Şi peste câteva minute s-a vǎzut bogat.Dar nu dupǎ mult timp, foarte repede, a cheltuit tot.Şi s-a dus sǎ facǎ box iar acolo s-a întâlnit din nou cu vrǎjitorul… Pǎlǎria ,şi ea avea puteri magice.Deja era campion la box. S-au luptat pânǎ când ursul l-a dat jos pe vrǎjitor.Atunci vrǎjitorul a încercat sǎ îi ia puterea, dar nu a reuşit.Însǎ l-a chemat pe fratele lui care a reuşit sǎ îi ia puterea.Acum vrǎjitorii se bat pentru pǎlǎrie.S-au luptat pânǎ pǎlǎria s-a rupt şi vrǎjitorii s-au preschimbat în peşti.Ursul i-a prins şi i-a mâncat. Astfel,el a recǎpǎtat puterile care i se cuveneau. El are super puteri din nou.

De Costeluş Coifan