Mă arde dorul de aprilie
Şi pomul nerăbdător să se scuture
Mă loveşte vântul ironic cu praf
Schimbându-şi direcţia în funcţie de cerinţe.

Mă amăgeşte creându-mi plăcere
Şi se porneşte zâmbindu-mi de la înălţime
Mă lasă să-mi adun convingerile
Şi mă cuprinde de glezne
Spulberandu-mi dorinţele.

De Gabriela Popescu