Dintr-o lume paralelă, gândul tău mă urmăreşte
Încărcat de înţelesuri mult profunde şi bizare.
De atâta energie, peste vise-mi străluceşte
Şi-nainte de-al cuprinde, fantomatic, el dispare.

Ce-ai făcut cu timpul nostru, condensat peste măsură,
Şi sfidând cu aroganţă orice lege care-a fost?
Mintea mea, în trup devine de pe-acum o captură,
Te-ar urma cu bucurie, renunţând la adăpost.

Aş gusta şi eu cu tine nebunia infinită
De călătorii-ncărcate, fără urmă de regret,
Doar cu o tristeţe blândă pentru viaţa irosită
Într-o altă ignoranţă, pe care s-o uit aştept.

Revărsare violetă de trăiri nălucitoare
Mă aşteaptă lângă tine, mută în promisiuni,
Altă viaţă, alte speranţe, tot se schimbă şi apare
C-am trăit atâta vreme, sărăcită de minuni.

Fără să mă-ntreb vreodată de ce m-ai ales pe mine,
Lângă tine-n metafizic viaţa vreau să mi-o petrec,
Dar în lunga noastră cale, nu aş vrea să uiţi străine
Că sunt om, că am speranţe, că mi-e teamă de eşec.

De Mihaela Rascu