Poarta

Un mesaj subliminal m-a trezit în toiul nopţii,
Am deschis în grabă ochii, mă aflam în faţa PORŢII
Ce părea să îmi arate, ca pe-o unică minune,
Calea-n umbre stilizată, spre-o altă dimensiune.

Şi cum doar curiozitatea l-a mânat pe om în vise,
Să descopere lumina legilor ce n-au fost scrise,
Om fiind, m-atrase POARTA şi promisiunea ei
De a umple existenţa minţii mele, cu scântei.

Cu explozii de simţire am pătruns prin ea grăbit
Să-ntâlnesc ce vrea s-ofere universul infinit.
M-am trezit purtat pe aripi, într-o lume de mister,
Cu păreri de rău că omul este, încă, efemer.

De-aş putea schimba cu-o rază minunată lumea mea,
M-aş întoarce-n timp pe dată, zburând vajnic pe o stea
Şi aş spune omenirii că-i posibil orice soartă
Să se schimbe, de îndată ce păşim cu toţi prin POARTĂ.

De Raşcu Mihaela