Închis într-o carceră sumbră și pustie a inimii,
Sufletul prizonier ispășește pedeapsa fără vina a știi.
Judecat de destin și condamnat de iubire,fără apărare
Devine deținutul sorții fără a avea drept de eliberare!
La celula amintirii, locul celui mai sever gardian
Îl ocupă dragostea întemnițată an după an….
Între pereții zidiți până-n înaltul cerului
Printre gratiile vinovăției, e vremea verdictului!
Verdic ce incatusaza rănile înfipte adânc în piept
Transformate în sentimente ucise pe nedrept…
Cheia lacătului ce ține sufletul în timp sechestrat
E destinul hain care, de dorul revederii, e capturat!
Trăirile sunt refugiate în al uitării penitenciar
Sunetul ceasornicului este al timpului judiciar.
Pentru un suflet pușcăriaș evadarea e doar aparentă
Când iubirea și-a lăsat întipărită a sa amprentă!