Suflet pe pământ

Curcubeul amintirii e stăpânit de frământare
Zbuciumul îndrăgostirii veghează a ploii sărutare!
Furtuna sufletului umbrește mângâierea inimii
Iar magia trăirilor e străbătută de fulgerul distanțării…
Povara neîmplinirii,adierea vântului de dor întunecat
Sunt vise, stele care a strălucii, n-au mai apucat..
Stele căzătoare ce vor prinde aripi
Atunci când privirea uitării va ațipii!
Dragostea, serenada ce răsuna în a cerului depărtare
Căruia doar vocea rugăminții îi este aripă purtătoare …
Se lasă acoperită de picurii ploii căzute la prima sărutare
Predestinată a fi întunericul trecutului,ce se ascunde de Soare !
Îngerii iau urma aștrilor,ecoul suspinelor fără grai
Pentru a călăuzii iubirea spre o parte din Rai …
Iubire care nu poate fi descrisă cu niciun cuvânt
Nici de îngeri în cer, nici de suflet pe pământ!

Oneț Liana Emanuela


Cluj-Napoca
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +1 (from 1 vote)