Apără-mă,Doamne,de prieteni…

Romică a stat aproape o oră la coadă dar a rezolvat problema în condiții excelente. Două bilete clasa-ntâi la derbiul Dinamo – Steaua. O făcuse mai mult pentru Firuța,nevastă-sa.   Se considera fanul numărul unu al echipei din Ghencea și ar fi bolit o săptămână dacă n-ar fi fost  prezentă la meci.   Abia aștepta să ajungă acasă și să-i facă surpriza.  Nici n-a atins bine butonul soneriei de la intrare că în prag apăru Firuța.   Ai și aflat?! o întrebă el numai zâmbet.  Intră! îl săgetă ea cu priviri otrăvite.  Să nu ne audă vecinii.  Bărbatul a intrat,a pus biletele pe masă,la vedere,și a rămas statuie.  Ce-o fi pățit? se întrebă el în gând.  Poate crede că-i o farsă,ca data trecută,la meciul cu Rapid.  Sunt bilete adevărate,dragă,a căutat bărbatul s-o îmbuneze.   Și cred că merit pentru asta un grătar în sânge.  Să-ți facă aia grătarul,izbucni cu lacrimi în ochi Firuța.   Și nu se mai opri din plâns.  Bodogăni în surdină vreun sfert de oră.  Din spusele ei rezulta că Romică ar fi cel mai ordinar și infidel soț de pe mapamond.  Când,în sfârșit,se mai potoli,bărbatul a încercat să se dumirească.  Despre ce e vorba,dragă?   Nu te mai preface,fariseule! I-a retezat-o scurt femeia.   Ai mozolit-o tot timpul cât ai stat la coadă pe boarfa aia de Lenuța.  Auzi!… începu să se văicărească din nou Firuța.   Ziua,în amiaza mare!…   În văzul lumii!…  M-ai făcut de rușine,fustangiule!…  Așadar,asta e,se dumiri în cele din urmă Romică.  Cine ți-a băgat în cap gogomănia asta? vru el să știe.   Mai întâi că nu-i gogomănie,pară înțepată nevastă-sa.   Iar de spus mi-a spus Costică,prietenul tău.   A stat și el la coadă la bilete,cu câteva rânduri mai în față și te-a văzut cum o pipăiai pe la… doamne iartă-mă.  Romică a rămas perplex.   Așa-i că ți-a pierit graiul? zâmbi trist Firuța.   Dar bine,fato… Nu-s fată cu tine! îl repezi femeia. Am plecat! mai zise și ieși trântind puternic  ușa în urma ei.

Rămas singur,lui Romică îi trebui cel puțin o oră pentru a-și reveni.   Va să zică,așa… a început să-și facă el socotelile.   În fața mea,la coadă,a fost,într-adevăr,Lenuța,dactilografă la instituția noastră.   Desigur,am vorbit cu ea.   Doar ne cunoaștem.   I-am spus,poate și niște bancuri.   Mai fără perdea.   Ca să treacă timpul.  Dar de aici și până la…  Doamne ferește!   Într-un târziu a pus mâna pe telefon.   Alo,tată,dumneata ești?   Da! ii răspunse morocănos bătrânul.  Firuța-i la noi,îl puse el în temă.  E cu copilul.  La noapte cică vrea să doarmă aici.  Bine,a admis Romică și a continuat prudent: Ești cumva supărat,tată?   Bineînțeles că sunt! I-a trântit-o direct bătrânul.  Ți-a spus Firuța ceva?  N-am avut timp să discut cu ea,păru și mai nervos taică-su.   Da mi-a zis Liviu,prietenul tău.   A stat și el la coada aia,cu câteva persoane mai în față.   Și ce ți-a spus?   Uite ce e,băiete! se înfurie de-a binele tatăl.   Știam că nu faci politică.   Da,mă rog,nu mă interesează.   Din partea mea poți votezi cu oricine.  Cu pesediștii,cu liberalii cu conservatorii… Mi-e indiferent.  Dar să te dai cu țărăniștii !  Păi aia,Lenuța,cu care ai stat la coadă,e țărănistă până-n măduva oaselor.   Îl cunosc și pe taică-su,și pe bunicu-său.   Și ce iese din pisică…   Așa că,gata.  Nu mai avem ce discuta!  Și închise telefonul.

A doua zi,la serviciu,Romică fu chemat,pe la nouă și jumătate,de șeful de serviciu.  Să trăiți! a salutat el cu respectul cuvenit.  Mda… mârâi șeful posac.  De la o vreme ți-ai cam luat-o în cap,domnule,își avertiză el subordonatul,cercetându-l printre gene.  Atât în familie cât și la serviciu.   Dar,de la o vreme, și pe la cozi… Hopa! îi sări fisa lui Romică,simțind,în același timp,cum i se împlântă un cui în inimă.  Va să zică…  Șeful nu-i mai dădu răgaz să reflecteze pe îndelete.  Dacă nu-ți bagi mințile în cap… Am terminat!   Liber!

Pe hol îl abordă o blondă platinată… Ce-i cu tine,dragule ?  Am impresia că nu ți-s boii acasă.   N-am nici un bou acasă,drăguțo   Da e unul pe-aici.  Și m-a luat la trei păzește de dimineață,să-mi meargă bine toată ziua.  A,da,știu,zise fata.   A trăncănit Nicușor,prietenul tău cel mai bun.   Ce-a trăncănit ?   Păi a fost și el la coada aia pentru bilete la meci.   Și a zis că tu și Lenuța…   Și cine nu știe că între șef și Lenuța e mare dragoste mare.   Ai grijă,bădie,îl mai sfătui ea.   Dacă nu-ți bagi mințile în cap chiar că nu știu pe unde vei  scoate cămașa.   Dărâmat complet,Romică ieși în curtea instituției,căută un loc mai dosnic,să nu fie zărit de careva,se lăsă în genunchi,întinse mâinile spre înaltul cerului și imploră divinitatea: Apără-mă,Doamne,de prieteni !…

De Grigore Toloacă

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (1 vote cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
Apără-mă,Doamne,de prieteni…, 10.0 out of 10 based on 1 rating