Când prefața unei culegeri de gramatică se plimbă haotică cu DEX-ul în buzunar, pe străzi aglomerate, în căutarea cuprinsului ideal, ceva nu este sigur în regulă.

Se oprește brusc în fața Muzeului Național al Literaturii Române umplându-se dintr-o dată de puncte de suspensie și semne de exclamare la vederea dezmățului dintre pereții clădirii. Ne-a relatat în câteva rânduri ce i-a fost dat să vadă în momentele acelea inedite.

Încep gesticulări frenetice și înșiruiri de vorbe pe nerăsuflate:

una pleacă, altul vine,
el de ea cu dinții ține,
unul stă cam tras la față
celalaltă de el s-agață
ăla râde iritat
ea l-a luat, ea l-a lăsat
care ele? care ei?
măria ta, cei mai cei
dânșii cântă, la plural
ea – pronume personal
dumnealor șoptesc lasciv
acestui voios dativ
dânsele, toate ale lor
și acestea, domnilor?
ăstora lor le sunt slugi
voi cu ale voastre-n blugi
vrei cu ceilalți dumneata?
unul nu, ailaltă da.

Final inopinat – atât de tare se agită, atât de multe emoții o copleșesc încât colțul ei de foaie respectabilă se aprinde subit iar flăcările o cuprind în câteva fracțiuni de secundă.

DEX-ul urlă și el de durere aruncând cu repeziciune tot felul de cuvinte ciudate în stânga și în dreapta cu gândul că le mai poate salva.

O carte de chimie trece întâmplător pe acolo, vede nenorocirea, își adună ideile și începe a-i enumera insistent formule pentru potolirea dezastrului: 52% azot, 40% argon, 8% dioxid de carbon!

Nimic, literele sunt în stare gravă – nu se mai pot aduna să se salveze.

E prea târziu, miroase îngrozitor, totul e fum și cenușă.

Doar o Biblie mai poate de acum să-i fie scrumului de ajutor, să-l îndrume spre locul de veci. Sau vreun acatist mărinimos.

Concluzie apoteotică:
“Oricine se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea!” (Exod 22.19)

De Raluca Viţu