Gânduri de decembrie

Am mai depăşit un an de „bunăstare economică” în calitatea mea de cetăţean al Uniunii Europene, an plin de măreţe realizări concretizate în faptul că am izbutit să-mi plătesc – încă – dările către stat. A trecut ceva vreme de când am fost pus cu „botul pe labe” de catre cerberii democraţiei europene, care au călcat în picioare votul meu exprimat la referendumul de demitere al preşedintelui. E din nou decembrie, e luna bilanţului.

Faptul că mi-am plătit „dările către stat” şi am rămas fără nici o leţcaie în buzunar de sărbători, m-a făcut să-mi amintesc de bunicul din partea memei – un biet ţăran, trecut prin două războaie mondiale, născut la Olpret. Bătrânul avea o vorbă, pe care – copil fiind – nu am înţeles-o la momentul respectiv. Acum însă, nu doar că o înţeleg, dar o şi simt cu toată fiinţa mea şi am convingerea că o dată cu aplicarea noilor taxe preconizate de guvernul Ponta, am să o simt şi mai bine. Deseori, privind undeva în zare, peste oameni şi peste timp, bunicul meu spunea: „Sătulul nu-l crede pe cel flămând, aşa că sărac te-ai născut, sărac ai să mori”.
Azi, când mi-am amintit de el, am zâmbit trist şi mi-am spus: „Mare înţelept era bătrânul. Mare gânditor a putut naşte Olpretul (Bobâlna de astăzi), sătucul acela pierdut în podişul transilvan.”

Dus de gânduri – de un spirit de glumă amară – am căutat să aflu ce personalităţi mai dăduse Olpretul, convins fiind că bunicul meu nu putea fi unicul.

Evident că nu! Olpretul Clujului l-a dat şi pe Alexandru Vaida-Voievod, cel care avea să alcătuiască – la 1 decembrie 1919 – guvernul României Mari, iar în 10 ianuarie 1920, avea să plece în străinătate pentru a obține recunoașterea internațională a actelor Marii Uniri, ratificate de către Parlamentul României în 29 decembrie 1919. La Cluj, Alexandru Vaida-Voievod are o casă memorială, situată în Piaţa Ştefan cel Mare, la numărul 17, casă pe al cărei frontispiciu a fost aşezată o placă comemorativă, în anul 1993. De asemenea, din 2012, în apropiera acesteia, în zona parcului Teatrului Naţional, Alexandru Vaida-Voievod are şi un bust.

Bustul lui Alexandru Vaida Voievod, în gradina Teatrului Național, în 2014

Bustul lui Alexandru Vaida Voievod, în gradina Teatrului Național, în 2014

Mare judeţ Clujul ăsta” – mi-am zis plin de admiraţie nedisimulată, pentru ca imediat să mi se „înece corăbiile” amintindu-mi de un alt sat din Cluj ce a dat ţării premierul care – în opinia mea – îşi leagă numele de legea austerităţii menită a diminua salariile cu 25% şi de majorarea TVA-ului cu cinci puncte procentuale, măsură pe care o resimt extraordinar de bine şi de sănătos chiar şi azi cu toată „creşterea economică” prezentă şi viitoare a ţării. Şi, probabil, pentru că românul se pricepe cel mai bine la a „face haz de necaz”… şi pentru că e iarnă … şi pentru că se apropie sărbătorile cu tot felul de evenimente şi concursuri… şi pentru că avem „modele” demne de urmat (spre exemplu: aruncarea cu dovleacul, sau concursul de scuipat seminţe de lebeniţă organizat în fiecare an pe 10 septembrie, în Pardeeville, Wisconsin, USA)… de ce să nu organizăm şi noi un concurs de aruncat cu ouă?Aşadar, revenind la ultimul premier dat de Cluj, nu pot să nu mă întreb: „pe când un bust al acestuia în oraşul nostru?”

De Ioan Ciorca

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (3 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +3 (from 3 votes)
Gânduri de decembrie, 10.0 out of 10 based on 3 ratings