Ne aflăm,cum ar spune Nea Văsălie – nostalgic incorigibil – în epoca de aur a taxelor și impozitelor de tot felul.  Niciodată,zice dumnealui,nu s-au inventat atâtea biruri puse pe capul bietului om.  Poate doar în perioada aia a fanarioților.  După ce își făceau plinul,grecoteii și musulmanii își luau tălpășița de pe meleagurile noastre mioritice cu sarsanaua plină și ne lăsau în pace.  Vorba vine.  Acum ne jecmănesc ai noștri,să ne trăiască.

Asta-i adevărul.  Din acest punct de vedere,guvernanții,indiferent de culoarea politică,nu stau cu mâinile în sân.  Se străduiesc să inventeze,printre altele,noi și noi taxe și impozite.  Nu cu mult timp în urmă,într-un moment de profundă inspirație fiscală,marii noștri specialiști în finanțe au pus la punct,pentru salvarea bugetului țării ajuns la ananghie,o taxă consistentă pe scaunele din restaurante,cârciumi și tot felul de buticuri.  Găselnița,oricât de ingenioasă părea a fi,nu a prea dat roade.  Românul i-a găsit urgent antidotul.  Una mică,sau chiar un stacan de băutură,putea fi dată foarte bine peste cap la botul calului,fără scaun impozitat.  Un ministru de finanțe cu doctorat luat în străinătate a venit cu o propunere,zicea el,cu adevărat salvatoare pentru finanțele statului.  Legiferarea unei taxe pentru cei cu scaun la cap.  Sunt convins,susținea el cu tărie,că aleșii poporului vor da un vot majoritar legii cu pricina.  Îi susțineau opiniile cei mai mulți dintre analiștii politici și economici prezenți mai tot timpul pe la talk –show – urile televizate.   Nu are cum să nu treacă o asemenea lege,argumentau ei : În primul rând pentru faptul că foarte puțini dintre parlamentari vor fi afectați de această taxă.  Calomnie ! au protestat vehement aceștia când și-au dat seama de substratul viitorului act normativ.  Nici vorbă de așa ceva,au fost combătuți.  Până una alta,confruntările de opinii continuă.  Și,ce o ieși,vom vedea.  Chestiunea e că,unde trebuie,nu prea ajung cei cu scaun la cap.  Dar asta-i altă poveste.

În nevoia de a găsi ceva mai viabil,s-a mers mai departe cu inovațiile în materie de taxe și impozite.  După lungi și aprofundate analize,dezbateri,colocvii și confruntări de opinii pro și contra producătoare de scântei,un grup de specialiști din cadrul ministerului de finanțe,se pare cu  scaun la cap,a ajuns la concluzia că un impozit,ca să fie impozit adevărat și să aducă bănet serios la visteria statului,trebuie neapărat să aibă ca suport o bază impozabilă foarte largă.  Nu faci nici o brânză,au venit cu un argument forte specialiștii în cauză,dacă,spre exemplu,s-ar pune impozit pe cinste.  Câți dintre românași ar fi obligați ,în acest caz,să-și lase câte ceva din venit la secțiile financiare?     Apă de ploaie.   Trebuie găsit ceva cu o largă bază de impozitare.  Asta era clar.  Dar ce anume?   Specialiștii ministerului de finanțe s-au pus din nou vârtos pe treabă.  Alte zile negre și nopți albe.  S-au sucit,s-au răsucit ,s-au dat peste cap și,până la urmă,au ajuns la concluzia că cea mai mare bază de impozitare la ora actuală în țara noastră ar fi prostia.  Există atâta prostie în România,susțin dumnealor,încât,impozitată,ar putea duce nu numai la salvarea bugetului în ansamblul său ci și la ieșirea urgentă și pentru totdeauna din actuala stare financiară precară.

Frumos!  au spus cei mai mulți.  Iată ce deștepți sunt românii,va fi obligată să spună și străinătatea.  Au găsit salvarea națiunii în prostie.  Acesta e de fapt adevărul.  Când îi ajunge cuțitul la os,românașul își face bici și din știți dumneavoastră ce.

În momentul însă în care s-a ajuns cu propunerea în parlament,s-a ivit,ca de obicei,o problemă.  Dacă în privința proiectului de lege de instituire a taxei pentru cei cu scaun la cap se preconizează un vot aproape unanim în ambele camere,din motive lesne de înțeles,nu la fel stau lucrurile cu impozitul pe prostie.   Din motive bine justificate.  Nu cumva ne tăiem singuri craca de sub picioare? se întreabă cu frica în sân cei mai mulți dintre senatori și deputați.  Unii dintre aleșii poporului au propus,pentru a-și salva cât de cât bietele venituri de la impozitare,un amendament.  E adevărat,spun ei,că printr-un  impozit masiv pe prostie s-ar putea opri criza,catastrofa,colapsul și toate celelalte rele care ne-au năpădit din toate părțile.  Și am vota legea cu ambele mâini.  Cu o singură condiție.  Deputații și senatorii în cauză să fie scutiți de această taxă.  Atât cât sunt în funcțiune cât și după.   Așadar,e cât se poate de clar.  Ca bună ziua.  În aceste condiții,legea impozitului pe prostie va fi votată în regim de urgență și într-o unanimitate deplină.

De Grigore Toloacă