Multe îi mai produce bătrânețea omului.   Peri albi,nepoți frumoși,umbletul în baston…   Îi aduce de toate.   Printre altele și grija neuronilor.    Să nu-i piardă chiar pe toți.   Ați auzit de expresia aia:  a ajuns,bietul de el,în mintea copiilor!   Tocmai de aici se trage vorba.   De la pierderea neuronilor.

Mai întâi însă să vedem ce e cu afurisiții ăștia de neuroni.    În fond,nu e cine știe ce.   Neuronul e o simplă celulă nervoasă compusă dintr-un corp celular numit pericarion și din prelungiri protoplasmatice de două tipuri.   Axion sau cilindru-ax unic,de obicei lung,și dendrite,de obicei multiple și scurte.   Dar să lăsăm naibii la o parte teoria asta sofisticată.   Nu înainte însă de a spune că materia aia cenușie a creierului fiecăruia dintre noi este formată din astfel de neuroni.   Care,la rândul lor,formează centrii nervoși superiori de integrare și de reglare a funcțiunilor organismului,reprezentând baza materială a activității psihice și a conștiinței umane.

Va să zică,dacă ai neuroni ai creier.   Și dacă ai creier…   Cheia stă,așadar,în neuroni.   Să ai cât mai mulți la număr și să-i păzești ca ochii din cap.   Însă,vrând-nevrând,bătrânețea,asta e,ți-i prăduiește.   Și…     Risipa începe,din păcate,la o vârstă destul de tânără.   Cercetările în domeniu au demonstrat că începând de la vârsta de douăzeci și cinci de ani creierul uman pierde anual câteva zeci de mii de neuroni iar după patruzeci de ani pierderea se ridică la circa o sută de mii de neuroni anual.   Pierdere e un fel de a spune.   Pentru că,până acum,nu a găsit nimeni,pe drumuri,neuroni pierduți de alții.   E vorba pur și simplu de moartea naturală,inevitabilă a celulelor nervoase din creier datorită activității intelectuale umane.

Ce-i de făcut în această situație?    Remediul nu stă în nici un caz în lenea intelectuală.   Degeaba își vor spune unii:  domnule,nu-mi bat capul ca să nu-mi pierd neuronii.   Fenomenul se produce.   Ba chiar se accentuează prin inactivitate mintală.   Disfuncția,după cum bine se știe,atrofiază organul.   Fie el și creierul,cel mai deștept dintre organe.    Deci,și într-un caz și în altul pierderea de neuroni se produce.   Dra nu vă alarmați dragi prieteni ajunși cu părul alb,cu baston în mână și nepoței în cărucior.   Cercetările științifice au demonstrat că chiar și atunci când se depune o activitate intelectuală intensă omul folosește doar a patra parte din neuronii din creier.   Cu alte cuvinte,rezerve există.   Din belșug.

Și încă ceva.   Institutul francez de cercetări în domeniul gerontologiei a pus la punct un sistem de gimnastică pentru oamenii în vârstă în vederea menținerii în viață a unui număr cât mai mare de neuroni în creier.    Nu vă impacientați,băieți.    Nu e vorba de alergări kilometrice,de flotări sau genuflexiuni la nesfârșit sau de nu mai știu ce corvezi asemănătoare.   Deși nici astea nu sunt de neglijat.   E vorba de o gimnastică mintală,dragilor,bazată pe activitatea rezervelor ascunse ale creierului care să compenseze celule nervoase moarte.

Așa că,băieți,indiferent la ce vârstă venerabilă ați ajuns,nu neglijați gimnastica mintală.    Puneți-vă capul la bătaie,gândiți,judecați face-ți ceva util până la cele mai adânci bătrânețe.   Neuroni sunt.   Nu trebuie decât să-i  pune-ți la treabă.    Dar să-i și protejați.   În special de palincă,de whisky și alte tării.   Le-o fi plăcând și lor.   Dar nu le prea priește.

De  Grigore Toloacă.