Cei goi şi cei flămânzi ai lumii

Neguri şi ceaţă-ncet se risipesc.
Brumase greu. De spaimă, toţi castanii
Îşi lepădară-n noaptea neagră
Frunzişul verde ce-l primiră-n raiul
Cald al verii duse parcă ieri.

Negru-i asfaltul, ud de-al nopţii plâns.
Un cerşetor dormea tihnit pe jos,
Ca morţii cei mai morţi, fără sicriu,
Cu roi de frunze învelit, bolnave. Dar…
Şi pentru el muri la Golgota HRISTOS.

Alături, câinele tăcut şi trist, privind
Uman a lumii alergare pentru-o pâine.
Puhoi treceau în sus şi-n jos,
Abia zărind pe gladiatoru-nvins
În lupta crud-a nemiloasei vieţi. Dar…
Şi pentru el muri pe Golgota HRISTOS.

Murdar, zdrenţos, îşi caută vântul
Culcuş în haina-i flendurită
Şi pe sub frunze pustiite de atâta
Dor de soare. Om de nimic, bătrân, soios,
De nebăgat în seamă, cât faţa ţi-o întorci
Jignit de-al lumii rest, deşeu uman. Dar…
Şi pentru el muri pe Golgota HRISTOS.

Tot curge neoprit mulţime de-oameni, râu
Grăbiţi, nepăsători, străini, tăcuţi,
Împotmoliţi în gânduri sumbre, reci,
Fără iubire, doar vânând folos.
La ce-ar privi la cel zdrobit de-a vieţii roată? Dar…
Şi pentru el muri iubindu-ne HRISTOS.

Din zări răsare-un soare roşu, slab
Îmbolnăvit de-al tomnei glas târziu.
Silit să mai priveasc-al lumii clocot
Fără margini, după nimica. Şi milos,
C-o rază de-aur, pe cel căzut l-alină, căci…
Şi pentru el muri la Golgota HRISTOS.

De Vasile GĂUREAN

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)