De la marginea sistemului solar.

=Scrisoare către pământeni=

Am lăsat pe Pluto în urmă. Tot mai frig e.
Regele Soare n-are putere să dea nu căldură,
Ci chiar gravitaţia slăbitu-i-a ca unui ajuns
La anii târzii, când poruncile-s fără putere.
Ieşim pe încetul din braţele lui. Dar nu e,
Nu-i gol dincolo de Pluto, ci „lume” haotică,
Plină de stânci îngheţate, rudenii cu Pluto,
Corpuri stinghere, lipsite de nume şi unul
Mare, aflat în două mii trei, numit Sedna.
Mii de ani, unşpe, îi trebuie Sednei să dea
Ocolire Stăpânului Soare în lunga-i orbită.
Alte cosmice stânci îşi fac veacul pe-aici:
Plutoni pitici, îngheţaţi, cubewanos, căci
Asta e „ţara de baştină” a celor cu coamă,
Cometele. Apă îşi strâng şi o iau înspre
Regele Soare, să vadă: e tânăr ori doarme?
x
Suntem departe de casă. Ce mic este omul!
Ce nemărginit Universul! Treişpe miliarde
Sunt, kilometri-ntre noi şi caldul Pământ.
Unii spun că de-aici viaţa venit-a spre noi:
O stâncă-ngheţată cum trebuie, mixomicete
Şi germenii vieţii, misterului vieţii…ieşind.
Gândiri de copii absolvind grădiniţa, desigur.
Ca glonţul mai iute de douăzeci de-ori,
Trecut-a pe-aici „Voyager-one” cu-antene
Şi două desene pe-o placă de aur, mesaj
De la noi, copiii Pământului: Sistemul
Solar cu locu-i în Calea Lactee, adăugând
O pereche umană: Bărbat şi Femeie, iar
Primul salută: „Bine-aţi venit!” (La noi
-cum Octavian Goga şi CC -scriau- sunt
Războaie şi ură, păcate, răutăţi, superbă
Natură, puţină iubire, lume frumoasă,
Credinţă ce creşte, speranţe, deci… haideţi!
x
Nava-şi sporeşte năvala.Lumini se nasc
Şi se sting în laturi, ’nainte şi-n urmă.
La şase trilioane de leghe de Terra suntem
Şi poate e vremea să nu mai privim înapoi.
Să păşim în Marele, Larg, Infinit Univers.

De Vasile GĂUREAN

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)