Aripioare de India

Joi dimineaţa, după ce îşi luă micul dejun în tăcere, nouă ouă crude de prepeliţă şi o lingură de miere de albine, Vipus s-a trântit cu toată greutatea sa în fotoliul moale bătut cu pietre scumpe. Plescăind din buze, luă un chibrit şi îşi curăţă fără grabă ceara din urechi. Păstrând liniştea aruncă în scrumieră chibritul unsuros şi galben la un capăt, cu un alt chibrit a aprins obişnuitul trabuc cu aromă de cireşe, apoi după un oftat prelung a cerut să i se facă legătura telefonică cu Lupinka, nevastă-sa. Aceasta refuza nu atât să vorbească la telefon dar în general, de la moartea lui Puklov umbla tot timpul posacă negăsindu-şi locul din cauza tristeţii. Lupinka n-a ieşit nicăieri din casă încă de săptămâna trecută, voia cu orice preţ să trăiască moartea amantului în singurătate.

Era într-o duminică, ora prînzului, cînd Vipus a anunţat portarul deservici că în seara aceleeaşi zile va părăsi ţara pentru câteva zile. Va lua avionul de cinci seara ca să aterizeze spre dimineaţă în oraşul în care se stingea de dorul amantului mort Lupinka. Vipus îşi pregăti bagajele pentru zbor, îşi luă periuţa de dinţi şi cartela de bancomat. Trecuseră peste cinci ani de când Vipus aflase de legătura Lupinkăi şi a lui Puklov. Într-o zi Vipus, în loc de cheie, a găsit sub preşul de la uşa casei o romaniţă. Când a intrat în hol Lupinka tocmai ieşea din baie ajutată de Puklov să-şi pună halatul. Zărindu-l pe Vipus, Lupinka a încremenit iar Puklov s-a apucat de plâns. Vipus chipurile nu a dat atenţie celor întâmplate urcând sus în dormitor. A trecut pe lângă îndrăgostiţi de parcă nici nu i-ar fi văzut.

 

Lupinka nu ştia ce să aleagă din două: să meargă sus după Vipus ca să dea explicaţie celor întâmplate în lipsa lui ori să rămână pe loc ca să îl liniştească pe Puklov, care din cauza plânsului şi a situaţiei în cauză se chirci sub uşa bucătăriei mai să leşine. Foarte curând, de sus din dormitor se auzi vocea lui Vipus care implora pe cineva în receptor să i se rezerve un loc în cimitirul din preajma uzinei de tractoare. Vocea lui Vipus se desluşea atât de bine şi clar prin pereţi şi prin uşile deschise încât Lupinka auzind, îşi făcu semnul crucii în faţa uşii de la frigider. Lupinka încă nu îndrăznea să urce după Vipus, aşadar se chirci şi ea alături de amantul său aşteptând ambii verdictul lui Vipus.

Lupinka şi cu Vipus împlineau anul acela douăzeci de ani de căsnicie fericită şi iată că Lupinkăi aşa îi veni într-o zi şi îl înşelă cu Puklov. Lui Vipus nu îi venea să-şi creadă ochilor şi urechilor, cum intră în dormitor aşa şi rămase pe loc, stătea în picioare nemişcat ca stana de piatră în faţa patului proaspăt mototolit. Din când în când, de jos se auzea foarte pronunţat scâncetul şi scrâşnetul din dinţi a lui Puklov. Între timp, Lupinka a pus la dezgheţat sub robinet un cap de miel şi câteva perechi de aripi de curcan de India. Lui Puklov îi plac aripioarele de curcan de India iar Vipus are rău de aripioare de curcan de India. Cu toate acestea, Vipus în schimb adoră filmele mute. Ceasul situat pe perete chiar în faţa lui Vipus a bătut de două. După-amiaza acelei zile se anunţa a fi cea mai caniculară din vara aceea. Iată de ce Vipus, Lupinka şi cu Puklov stăteau uzi lioarcă transpiraţi care şi pe unde i-a prins vremea.

Ajuns acasă, din cauza celor întâmplate, Vipus nu apucă nici măcar să îşi scoată sacoul de caşmir, îşi făcea aer cu periuţa de dinţi pe care o purta în buzunarul interior al sacoului. Privea abătut dincolo de perete şi îşi făcea vânt cu periuţa de dinţi. În casă domnea o linişte mormântală, din cinci în cinci minute se auzea frigiderul. După mai mult de un sfert de oră de ros unghiile de la mâini şi de bocete, Puklov, încă fiind în aceeaşi poziţie de şoarece prins în colţ, în sfârşit îşi luă inima în dinţi, se ridică şi porni ţanţoş pe scări ca să aplaneze situaţia creată cu Vipus. Însă Vipus era într-atât de şocat de înşelăciunea Lupinkăi că după un zece minute de stat în faţa peretelui a adormit buştean din picioare. Puklov a coborât din nou în bucătărie după o halbă cu apă ca să îl stropească pe Vipus. Capul de miel şi aripioarele de India se dezgeţaseră între timp iar Lupinka decojind o ceapă roşie întrebă de Puklov ce face Vipus acolo sus. Puklov a spus că e nevoie de apă, că Vipus pare a fi pe altă lume. Lupinka a aprins aragazul, a pus carnea la prăjit în tigaie, a spălat sub robinet vasul plin de sânge în care s-au dezgheţat capul de miel şi aripioarele de India, l-a închis pe Puklov cu tot cu halbă în baie şi cât te-ai întoarce Lupinka s-a ras cheală cu cuţitul de bucătărie şi a dat foc la casă. Trei luni mai târziu Lupinka a învăţat să cânte la acordeon.

De Oleg Carp

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.0/10 (1 vote cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
Aripioare de India, 9.0 out of 10 based on 1 rating