Am privit prin telescopul visului și am ajuns într-un loc unde nici vântul nu mai bătea, ci Doar urletele minții mele glăsuiau vacarme indeslușibile. Era o lume stăpânită de liniștea agitată a nopții și de frigul ce-mi îngheață sufletul. Când cred că sunt complet fericită alături de familie și prieteni, alunec pe podul destinului în nesfârșita mare a singurătății. Când cred că am urcat muntele înzăpezit al înfloritorului destin, mă prăbușesc în noaptea interminabilă, și-mi dau seama că destinul meu va fi ca al celorlalți. urc drumul necunoscut al abisului, și parcurg foarte ușor, dar nu știu de unde am plecat si nici unde mă îndrept. De ce? Pentru ca drumurile vieții sunt necunoscute, dar mi-am date seama că acel munte poate fi urcat cu multă voință, iar de mare pot trece înotând cu brațele încrederii.
Mi-am dat seama că viața este acea necunoscută din problemele de matematică, dar cu ajutorul celorlalte date, o vom afla negreșit. dar chiar dacă viața este o necunoscută, restul datelor problemei sunt propriile noastre sentimente si alegeri. Dacă vrem ceva cu adevărat, vom obține negreșit. M-am trezit și mi-am dat seama că a fost un vis necunoscut. Visul realității!

De Isabella Dumitru