Pământul trăiește lumina aprinsă
Când îngeri păzesc semizei
Se-nalță privirea văpaia apusă
S-adapă în liniștea pașilor tăi.

Genunchii se-așază pe creste divine
Cu ochi lumânări plâng glia senină
În pașii femeii doar moartea strigase
Răsună aleasă să-și ceară iertare.

E roșie femeia doar glia răsună
Mirarea se coace târzie străbună
s-adapă de urmă și trage a moarte
pe cerul iertării doar visuri împarte.

De Luminița Cojoacă