Privatizare

Fenomenul era la ordinea zilei. Se discuta pe stradă,în autobuz,la serviciu,acasă.  Ce părere ai despre chestia asta,bunicule? Îl întrebă într-una din zile nepotul Andrei pe venerabilul pensionar. Ce-o fi vrând să spună copilul? Ridică nedumirit din umeri bătrânul Doar nu l-o frământa și pe el,la cei cinci anișori  neîmpliniți încă,problema privatizării.

Te-am întrebat ceva,bunicule? insistă Andrei.  N-ai vrea să-mi răspunzi.  Ba da,copile. Dar nu prea pricep despre ce este vorba. Despre privatizare,babacule,îi explică nepotul. Bătrânul se uită lung la copil,trase cu coada ochiului în jur,să văd dacă mai e careva prin preajmă,se foi un pic în fotoliul în care își odihnea bătrânețile,stânjenit nițel de situația în care fusese pus,până la urmă însă nu a avu încotro.  Intră în discuție. Democrația autentică presupune dialog,își spuse. Ce vrei să știi de fapt copile? îl întrebă el pe nepot.   Dacă ești pentru sau împotriva privatizării,bunicule. Uite care-i problema,domnule Andrei,îl luă din scurt bătrânul.  Pe noi chestia asta nu are cum să ne intereseze. Cum așa,bunicule? se revoltă nepotul.  Foarte simplu,băiețaș,îi răspunse prompt bătrânul. Eu sunt pensionar deja de câțiva ani buni,mi-am trăit traiul și mi-am mâncat mălaiul cum se spun iar tu de-abia deprinzi buchea cărții.   Așa că las-o baltă.

Bătrânul era convins că lămurise problema. Dar Andrei nu se lăsă. Greșești profund,bunicule! îl apostrofă el. In ziua de azi nu se mai admit discriminări. Toți suntem interesați de privatizare,indiferent de convingerile politice,religioase,vârstă,sex… Fii atent,copile! nu se lăsă nici bunicul. Mie să nu-mi umbli cu generalități. Treci la obiect. Trec la obiect,bunicule! fu de acord Andrei. S-o luăm,pre exemplu,pe bunicuța… Ce-i cu ea?!  tresări speriat bătrânul. I s-a întâmplat ceva?   Adineauri era pe aici. Nu a pățit nimic,îl liniști nepotul. Se pune însă întrebarea: Ce facem cu dumneaei?  O privatizăm sau nu o privatizăm?

Bunicul a rămas  ca trăsnit  Abia într-un târziu îi reveni graiul. Cum s-o privatizăm,băiețaș?! exclamă el indignat la culme. Ce,bunică-ta e fabrică de mezeluri, de mase plastice sau de nu știu ce fabrică de șuruburi?  Bagă-ți mințile în cap,nepoate!  Altfel întoarcem foaia. Cu calm și fără violență,bunicule! Îl puse la punct Andrei. Agresiunile,în ziua de azi,mai ales împotriva minorilor se pedepsesc foarte aspru.  Pentru așa ceva se pot  încasa câțiva ani.  Dacă ai noroc,doar cu suspendare..

Bătrânul nu a avut încotro. S-a agită nițel în fotoliu,așteptând să vadă la ce îl mai duce capul pe copil. Ce aș putea să-i spun eu ăstuia despre privatizare? ridică el din umeri. E abia un țânc.   Nu ar înțelege mare lucru.   Ai dreptate,bunicule,îl auzi pe nepot reluând discuția.  Intr-adevăr,bunicuța nu-i industrie mică sau mijlocie și nici vreun butic oarecare supus privatizării. Trebuie însă să fii de acord cu mine că dumneaei se află oarecum în folosință comună. Chiar așa?! izbucni din nou bătrânul.  Cum adică în folosință comună?  Ce,bunică-te e un fel de bucătărie sau baie în folosință… Cum?  Comună?  Bagă-ți mințile în cap,domnule,altfel,cum ți-am spus,întoarcem foaia.  Ușurel,bunicule! Îl potoli Andrei. Vreau să spun că bunicuța,sărăcuța de ea,ne are în grijă pe toți. Si pe mine,și pe dumneata. Ne spală,ne coase,ne hrănește. Poți să spui că nu-i așa?  Nu! răspunse spășit bătrânul. Ba o mai ajută și pe mămica,și pe tati.  Asta-i situația,băiete,zise neutru bătrânul.  Bunicuța,mă rog,ne are în grijă pe toți ca să zic așa.  Păi vezi! sări Andrei cu gura cât o șură. Eu vreau să am o bunicuță numai a mea,de care să nu profite și alții  Dar bine, Andrei,problema asta…  Nici o problemă,bunicule! I-o reteză scurt nepotul. Nimeni nu-mi poate lua acest drept. Si începu să scandeze cum văzuse el de mai multe ori pe ecranul televizorului.  :Vreau bunicuță proprietate privată!  Vreau bunicuță proprietate privată!

Până la urmă,pe baza unui dialog deschis,cu compromisuri și de o parte și de alta,bătrânul pensionar ajunse la concluzia că chestiunea în discuție nu era deloc simplă.  Dimpotrivă.   Câți nepoți nu își doresc o bunicuță numai a lor,proprietate particulară? își zise. Până la urmă,după o dezbatere furtunoasă,cei doi,bunicul și nepotul au hotărât,într-un consens deplin,să înființeze o fundație neguvernamentală,nepatrimonială și apolitică a bunicilor și nepoțeilor interesați în privatizări de bunicuțe.  Hotărând totodată că doritorii pot să îi contacteze,pentru relații suplimentare,la orice oră din zi  și din noapte.

De Toloacă Grigore

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)