Vreau să simţim împreună briza dimineţii. Vreau să mă îngrop în azuriul privirilor tale, vreau să ne amestecăm bătăile inimii. Apoi vreau să privim împreună apusul.
Veau să vorbim, să facem o pastă din apus şi vorbe şi să o servim împreună pe şezlong. Vreau ca atunci când vom sta pe şezlong, lângă el să stea două perechi de şlapi.
Vreau să îmbrăţişăm valuri. Vreau ca răsuflările noastre să păteze tot ce e în jurul nostru cu albastre suspine de dragoste. Vreau să dormim împreună cu peştii în mare. Vreau să ne îngropăm corpurile în nisip.
Vreau ca atunci când e aglomerat pe plajă, să ne privim de după oameni. Vreau să umplem toate sticlele goale de pe pe plajă cu noi. Vreau să stăm fiecare pe câte-o planetă cu picioarele în mare şi să pasăm meteoriţi de la unul la altul.
Vreau să mă asculţi, să mă auzi dintre alte glasuri. Vreau să sărutăm stelele, să folosim rujul tău şi să sărutăm stelele.
Vreau să umplem pistoale de jucărie cu suc de galaxie stoarsă în bucătărie la noi şi să-i împroşcăm pe oameni, să-i murdărim, apoi să râdem cu poftă. Vreau să sorbim cu acelaşi pai din Oceanul Pacific, să adăugăm cuburi de gheaţă din Oceanul Arctic.
Vreau să ne zâmbim de la o Cale Lactee depărtare unul de celălalt, să ne gândim că suntem prea depărtaţi şi să ne apropiem aşa de mult încât să ne amestecăm răsuflările.

De Sava Pavel