Categories

Archive

Găseşte floarea de cais !

Eram copil şi-mi amintesc cum fiecare dimineaţă era o bucurie. Era bucuria începutului, cu fiecare zi care se ivea. Căci începea cu chipul zâmbitor al mamei şi cu perspectiva de

Fabulă medievală

“Nimeni nu scapă de braţul lung al fiscului” – adaptare în versuri – La curtea lui Arthur, odată – Demult, în vremea-ndepărtată – Un mare cavaler trăia. Acel viteaz, John, se numea.

Arta si demonii sai

O foaie… O pensula… Culori … Artistul Tu si arta… Tu , pacatul ! Tu, cel care vei viola puritatea plansei… Sunteti doar voi doi in camera. Cine ?

Rost

Nu voi scrie o poezie de amor, Caci dacă deschid registrele Revine sentimentul de dor, Care-mi trezește toate vintrele.

Dependență de albastru

Îmi e dor de ea. Mereu era acolo când aveam nevoie de cineva. Mereu mă primea cu brațele deschise ascultându-mi până și cele mai adânci povești și mă învelea în brațele-i calde

Fără teatrul măștilor

Fără teatrul măștilor ,nu mai pot să mă ascund, Și am să fiu să rămân sincer ,cu mine să lupt, Tu nu ai teamă copile viața asta e o iluzie, Nimic nu există,tu ești tot,nu trăi confuzie,

Animalul

Picăturile reci de ploaie se izbeau rapid de chipu-mi înghețat. În răcoarea nopții pași-mi răsunau zgomotos pe caldarâm, deranjând liniștea mormântală ce se așternuse pe străduța îngustă și pustie. Ici colo câte un felinar singuratic

Idilă

-Dar, doamna mea, nici azi Şi-n nicio altă seară, Să curm a tale suferinţi Nu pot, Căci viaţa mea e neagră, e murdară, E rău în ea… -Dar rău este în tot!

Ăsta-i fotbalul

Clasa a VIII – B se afla la ora de matematică.   De la catedră,profesorul,un om în vârstă,cu ochelari pe nas și barbișon de aristocrat numea din când în când,după catalog,câte un elev.   Era de față și un inspector școlar cam Read more ›

Regăsirea

Era o dimineață caldă. Mai caldă decât în mod normal, pentru miezul lunii ianuarie. Mânat de un sentiment ciudat, Adnan deschide computerul. Își verifică e-mail-urile. Patru necitite.

Cherches la femme

Nu  ştiu de ce o slăvim ,,de ziua femeii’’. Nu ştiu de ce nu o putem slăvi în fiecare altă zi. Sau de fiecare dată când este, cu adevărat, femeie. Iubeşti femeia pentru că este frumoasă ?

Mama…

Ce poate fi mai minunat ca glasul ce mă cheamă În miez de zi, cu a ei voce caldă, Ce poate fi mai minunat ca tine, Mamă? Iubirea-n ochii tăi, de-a pururi mi se scaldă.

Miţă

O claie de păr de culoarea castanelor coapte, o pereche de ochi verzi, iscoditori, o gură acoperind o jumătate de faţă într-un rânjet mai mult diabolic decât îngeresc

Steluţa Argintie

– Într-o lume atât de cufundată în întuneric voi putea eu să fiu o scânteie de lumină? Întrebarea aceasta şi-o punea în fiecare seară Steluţa-Argintie

Visul realitații

Am privit prin telescopul visului și am ajuns într-un loc unde nici vântul nu mai bătea, ci Doar urletele minții mele glăsuiau vacarme indeslușibile.

Balerine

Balerine albe grațioase dansează intr-o pădure luminoasă.Ce peisaj de basme,contrar realitații unde ma simt blocata in mizerie.Rochii albe vaporoase,parcă le văd fluturând într-o pirueta perfectă

Oameni mari, şi oameni mici

La tot pasul îi întâlnesc. La tot pasul, în stânga, în dreapta, mă lovesc de oameni. De oameni pe care, cu o încăpăţânare înnăscută, mă ambiţionez să îi înţeleg, să le acord prezumţia de nevinovăţie

Lacrimi de umbră

Rodiile se trec precum ochiul trece Pe pământ păcatul se întrece Pașii albi ai vorbelor desculțe Se înnoadă peste lacrimi multe

Barca

-Vasile, vezi? Vasile nu vedeam mare lucru. Prin ceața deasă, luminată slab de cerul întunecat, deslușea doar apa neagră a lacului, pe care barca de lemn plutea aparent în derivă

21

3 x șapte Stop cuvinte , mai mult fapte Secol negru , tragi pe coate Politică , batjocură , nedreptate Călugări cărunți cu crucea-n spate

Aripioare de India

Joi dimineaţa, după ce îşi luă micul dejun în tăcere, nouă ouă crude de prepeliţă şi o lingură de miere de albine, Vipus s-a trântit cu toată greutatea sa în fotoliul moale bătut

Intermediarul

Intermediarul… Ei, cu acesta este o poveste veche. De numai 25 de ani, e drept, dar cert este că  a devenit efectiv un fenomen. Fără el nu se publică o carte,

Limba

Dorința naște ideal O limbă oarecare, Mai bine una de hotar În schimbul a ce are.

Să nu renunti!

Sătulă până-n gât de răutate Și de ochii răi si veninoși, De inșii cruzi și invidioși, Îmi mut privirea către o altă parte, Unde poți vorbi numai prin șoapte.

Poveste de dragoste

Ştiam şi eu, ştiai şi tu, c-atât de mult ne potrivim încât firesc e să ajungem, demenţial să ne iubim, să împlinim cu avântare un ritual de armonie

Clepsidra vieţii

După părerea  mea, timpul este cel mai important lucru  pe care îl avem. Timpul schimbă oamenii, dar oamenii nu schimbă timpul.

Oameni

Sunt inconjurată de piele, De priviri goale…aproape inexistente. Prin vene sângele nu mai curge. Mișcări incontrolabile. Morți vii. Mașinării fără suflet.

Legea firii

Încă trăiesc în legea firii , Lupt în numele neștirii , Scriu ce simt sub , lună plină , înviu când totul , se termină De ce să plec?

Anchetă

Ziua se anunța liniștită la postul de poliție.  Așa cum se întâmpla,de obicei,mai în fiecare zi. Doar din când în când se ivea câte un caz. Minor însă

Viaţa ca un cont

Debităm cu o bucurie. Credităm cu o tristeţe. Debităm cu o satisfacţie. Credităm cu un eşec. Debităm cu câştigarea unui prieten. Credităm cu pierderea unui prieten. Debităm cu o floare. Credităm cu un spin.

Cărţi fără preţ

Ieri nu eram aici şi nici nu-mi era aşa frig. Stăteam într-o bibliotecă veche, pe ultimul raft de sus. Puteam vedea tot de acolo: fereastra care dădea înspre grădină- o grădină mare plină de flori, focul din şemineu, pe care Read more ›

Atitudini

Carnală poftă mă pândeşte, de-a gândului stârnire uneori. Şi Doamne, Tu voinţa-mi ȋntăreşte, s-alung al’ trupului vâltori. Şi nu ar trebui să-mi pese, de-a omului vorbire ȋmpotrivă, Căci cine ştie-nsemnătatea asta, nu caută-a face din bârfire stivă.

Baladă Sfântului Soare

Dumnezeiască şi-nfricoşată minune privirii, Gândului spaimă privindu-l de-aproape, Fântână şi moară a vieţilor noastre terestre, Bunic şi părinte cuminte-al planetelor toate… De-un milion de ori ca Pământul mai mare, Grade cinci mii deasupra, zeci de milioane-n

De la marginea sistemului solar.

=Scrisoare către pământeni= Am lăsat pe Pluto în urmă. Tot mai frig e. Regele Soare n-are putere să dea nu căldură, Ci chiar gravitaţia slăbitu-i-a ca unui ajuns La anii târzii, când poruncile-s fără putere. Ieşim pe încetul din braţele Read more ›

Spiritul îngrozit din purgatoriu

Minotaurii se joacă iar cu furtună Ploaia cade în farfuria mea Astrele cerului se desprind furioase Neptuna mă strigă,mă cheamă E noapte și-aud țipete sugrumate. Cadență pașilor pe podea mă-nfioara Spiritele și Poseydon se joacă-împreună

Foile

Gândurile ei Cât de mult te-ai schimbat… Am trăit o dată o vreme în care dacă ți-aș fi adus aceste foi nu m-ai fi lăsat să plec de aici fără să obții promisiunea că ne vom revedea în curând. Acum Read more ›

Amăgirea unui anonim

Gurile vântului, cu fălci deschise larg semănând a guri de lupi cu pumnale în loc de dinți, îmbrăcau natura în răceala pregnantă a visului. E drept că unele vise sunt calde în îmbrățișarea lor, dar nu și ale lui. Ilustrații Read more ›

Iartă-mă, dacă…

Iartă-mă, fir de iarbă, dacă te-am smuls brutal, în loc să te preţuiesc pentru seva ta , pe care o aduci din pământ, către mine, alimentându-mi viaţa… Iartă-mă, rază de soare, dacă m-am ascuns în umbră, şi nu am rămas, Read more ›

Un cântec adânc, ne-ntrerupt

Ce este viaţa? Viaţa este privilegiul pe care n-il oferă Dumnezeu. Dar oamenii văd viaţa diferit. Aşa-s oamenii. Fiecare are viziunea sa. În acest caz, cel mai bun exemplu, n-il oferă sfatul următor: “Priveşte întotdeauna partea plină a paharului”. Dar Read more ›

As vrea

In natura as vrea sa fiu Sa privesc peste pustiu, Peste satul cel din vale Si peste padurea mare.

Ganduri

Multe ganduri spulberate , Vise multe sunt plecate, Au plecat pentru vecie Si s-au dus spre nimicie.

Măicuţa mea

Din clipa-n care m-ai născut Mi-ai dăruit iubire Şi eu, în schimb, măicuţa mea Ţi-am adus fericire.

Visul

Era marţi şi luna iunie în calendar, cînd mă plimbam alene pe strazile imense ale Parisului, admirînd chiar şi cele mai mici detalii, dar mai cu seama clădirile ce parcă ma priveau mîndre de la înălţime zicîndu-mi:

Remember

Străzile labirintice ale citadelei se pierd în urma mea, o dată cu umbra rece a iernii. Soarele îmi alintă fața și căldura lui îmi inundă sufletul şi inimă… e o senzație inefabilă.

În captivitate

(3 septembrie 2014) Şi am rămas captiv într-o lume crâncenă şi meschină În care domină numai instinctul de supravieţuire şi viciul. Şi mi-e lehamite că trebuie să trăiesc în ea, Dar n-am ce-i face…

Secretul

A trebuit sa ma duc cu ea la o inmormantare. De ce? Nu m-as fi gandit niciodata! Dorina nu era tipul de persoana cu secrete. Dar m-am inselat. Read more ›

Ana

Ana avea 20 de ani când am cunoscut-o. Lucra în cafeneaua în care mergeam în dimineţile din cursul săptămânii. Era foarte timidă, rareori mă privea în ochi când îmi vorbea şi nu-mi adresa mai mult de 20 de cuvinte.

O altfel de moarte

În urmă cu 14 ani omul care a contribuit la aducerea mea pe această lume s-a dus spre un alt tărâm. Tărâmul iertării, al dragostei şi al inocenţei pure. E în siguranţă acolo, de asta sunt sigură.  El, da el… Read more ›

Trenuleţul

De mult, prin deceniul şase al secolului trecut, la început de iarnă, în Piaţa Mihai Viteazul, în faţa fostului cinematograf Republica, se amenaja Orăşelul copiilor.

Terms of Use | Privacy Policy | DMCA Notice | Disclaimer | Anti-spam Policy | E-mail Policy | External Links Policy

Parteneri:

CreativeInch Recenzii carti