Categories

Archive

Scrisoarea I

Sunt în cimitirul amintirilor noastre, Unde au fost îngropate cele mai adânci sentimente pe pe care le-am nutrit pentru tine. Zadarnic alerg şi suspin, Căci tu nu vei mai veni.

Depărtare

Tu, depărtare, m-ai urmărit tot timpul! Când eram mic, țineai poveștile departe Astfel încât să n-ajungă la mine. Ce nu-ți plăcea? Că mi le citea mama?

Mi-a sosit ceasul

Acum ceasul mi-a sosit Şi eu lumea am părăsit. Un înger stă înaintea mea Şi eu las astăzi lumea − Astă lume străină…

Fuga lui Bach

Un du-te-vino Pe linii portative Pe scări rulante De note demonstrative Canon în jur, deasupra alte trâmbe

Supunere

Suntem supuşi unei incertitudini contestate: Marea înţepată de vârfuri de catarge Rămase agăţate de antice corăbii, Captive în adâncuri ca germenii de grău

Doar scrum

De ce mă mai apropii şi mă mai îndepărtezi de cruda desfrânare, Dacă nu mi-ai încredinţat franghia de care să-mi agăţ speranţele?

Autodidacți

nodul care-mi lega strâns gândurile a dispărut. probabil că a plecat să adune sorii într-o scrisoare. mi-a rămas doar funda care stătea pe creștetul

Speranta

Versuri calde de vioara Armonii de primavara, Zambete calde suave,amintirii si gesturi fine Ma gandesc numai la tine Esti speranta mea din vis

Frământări din neant

Am lacrimi de tăciune pe faţa de pământ Durerea îmi rămâne şi încă tot mai plâng. Nu mai este în ceruri perdeaua gri de vise. S-a disipat în nouri, speranţele-s apuse.

Cuvânt

Frânturi de veac se-aşează-n noi Prin clipe certe de eternitate. Pare că timpul uneori s-a scurs şuvoi Ca o cascadă infinită de etape.

Suflet pe pământ

Curcubeul amintirii e stăpânit de frământare Zbuciumul îndrăgostirii veghează a ploii sărutare! Furtuna sufletului umbrește mângâierea inimii Iar magia trăirilor e străbătută de fulgerul distanțării…

Jurnalul anonim

Noțiunea timpului nu mai e,s-a pierdut Printre însemnările unui absent trecut`! Răsfoiesc trăirile inimii, deja prăfuite Numai pe cenușă unui suflet stins iscălite…

Dragostea întemnițată

Închis într-o carceră sumbră și pustie a inimii, Sufletul prizonier ispășește pedeapsa fără vina a știi. Judecat de destin și condamnat de iubire,fără apărare Devine deținutul sorții fără a avea drept de eliberare!

Colindul sufletului

Gândurile sunt înfrigurate de același dor străin Pierdute ca pașii în zăpadă,fără a ști de unde vin Numai făclia trăirii e fantasma ce pare să învie Rătăcită în crivățul uitării,precum o dragoste târzie

Al regăsirii manuscris

Sufletul e lipsit de a inimii bătaie Asemeni unui felinar,fără urmă de văpaie! Nicicând nu se va înălța la cer Precum privirea unui înger…

Vine toamna

Vara este pe sfârşite Dar noi privim tot înainte Spre o toamnă îmbelşugată, Cu vin bun şi de durata. Ea acum a început

Dor

Ceea ce am iubit, ceea ce am sperat- M-am răzgândit, nu vreau să uit! Ceasornicele indică oră de trecut,

De-ale toamnei

De-ale toamnei…și vântul și frigul și lumina… și frunzele și culorile calde și mirosul dulce de lemn ud și norii și cerul, ploaia și ceața grea…

Octombrie

Mi-a rupt octombrie cu degete de vânt pădurea şi-a-ntins melancolia până-n poarta mea, parfumul strugurilor copţi îmi arunca în faţă,

epigramma caelestis

Doar un suflu vedic nu sporește reîncarnarea dar nici miile de cruci n-aduc pe cel de sus. Odraslele pieirii s-au luat în piept cu marea de și soarele de teamă, veșted, a apus.

Plecat-ai

Plecat-ai cu inima-mi frântă, Uitatu-m-ai în greu suspin, Privirea mi-o lăsași plângândă

Dacă ai vrea

Dacă ai vrea, aş putea fi scoica ta Iar tu perla ascunsă în carnea secretelor mele, Sau ai putea, când am visa Să te strecori, iluzionist trăgând ale timpului perdele.

Înrâurire

Cînd în limba dragostei, muzele încep să cînte Într-un glas desfătător, zămislit să ne încânte Cînd amorul lin plutește, dulce vis ne înconjoară

Fără ochi

Singură, la mijloc de cer, Lucrarea lui Dumnezeu, O pasăre fără ochi Zboară în cercuri.

Un inger

Stii? Aseară….aseară… Am intâlnit un inger Statea pe o piatră de mormânt Si lustruia neincetat o literă

Uite-mă ție

Două zile ieri se legănau bețive Pe inelul gândurilor tale și-au căzut, lovite de lumină, au atins pământul roz al nopții

Cultura pe făraș

După ce că-i știrbă, slută Incultura S-a trezit neghioaba, să deschidă gura Întreabă ironic, ponegrind Cultura: “Vii în astă seară, să vezi veselie

Dragostea lumii

Brav spirit al dragostei nemuritoare, Cel ce prinzi formă înainte de început, Dă lumii întregi visele-ţi fremătătoare, Coboară din înalt pe carul din aur făcut.

O voce !!!

Într-o oră târziu o voce mă trezeşte. “Ia-ţi pixul, ridica-te şi creşte.” Eşti capabil să schimbi oamenii şi lumea. Tu nu eşti una cu giurumea.

Dulce

Viețuitoare turmentate, de arșița marelui bombon se chinuie să călătorească cu ochii lor minusculi, în atmosfera veselă

Piept

Ți-a căzut un plămân de lângă inimă și miroase-a sânge, a stele și-a scotch cu care-am tot lipit ceasuri la inimă

Poarta

Un mesaj subliminal m-a trezit în toiul nopţii, Am deschis în grabă ochii, mă aflam în faţa PORŢII Ce părea să îmi arate, ca pe-o unică minune,

Printre piramide

Nisipurile s-au deschis flămânde, Şiruri prelungi de scorpioni le-au spintecat, În drumul lor spre oazele plăpânde,

Calator prin Univers

Dintr-o lume paralelă, gândul tău mă urmăreşte Încărcat de înţelesuri mult profunde şi bizare. De atâta energie, peste vise-mi străluceşte

Viata pe Pamant

În viață, este greu să te descurci Când vezi la știri cum mor cu miile de prunci Și mamele pierdute, întreabă retoric,

Poate

Poate si-acum te-as fi iubit Si totul ar fi mers Si-as fi ramas indragostit Atat de neinteles

Declaratie de iubire

E noapte şi te caut cu multă frenezie, Copila mea, TU, pentru mine, eşti ca o poezie. Şi mă-ntreb…, şi sper într-o minune…, Dar sufletul mi-e greu, culm de amărăciune.

Aprilie

Mă arde dorul de aprilie Şi pomul nerăbdător să se scuture Mă loveşte vântul ironic cu praf Schimbându-şi direcţia în funcţie de cerinţe.

Plictiseala

Plictiseala se plimbă pe stradă Îmbrăcată în palton Și purtând sacoșă Se minte că e folositoare

Poate

Mă tot întreb dacă ți-e bine Ai reușit să treci de mine? Mă tot întreb și mă crispez Un cuib în suflet îmi păstrezi?

Ceva

Ceva e-năuntru meu și urlă, Ceva se zbate și se luptă Năuntru meu atât de cunoscut, Astăzi sau poate ieri, eu te-am pierdut…

As vrea

In natura as vrea sa fiu Sa privesc peste pustiu, Peste satul cel din vale Si peste padurea mare.

Terms of Use | Privacy Policy | DMCA Notice | Disclaimer | Anti-spam Policy | E-mail Policy | External Links Policy

Parteneri:

CreativeInch Recenzii carti