Pași se îngrămădesc în fața mea ca picături de ploaie în zile de vară. Nu știu care e calea. Gândurile se întunecă, vrând să-mi dicteze viața. În față prăpastie, în jur neant. Și strig Călăuza pe nume și o rog… Read more ›
În gară, mereu alţi călători. Acelaşi Ceas cu limbile strâmbe, măsurându-le trecerea. Admir cu nesaţ culorile toamnei şi-i mulţumesc lui Dumnezeu. Ştiu eu pentru ce. Lângă mine, orbul oftează. În ce culori vezi tu, omule, toamna? Câinele i se lipeşte… Read more ›
Trecutul şi viitorul atârna într-un cui ce poartă numele de “azi”.Este o zi mare,o zi în care se produc schimbări,căci prin acest “azi” pot să-l controlez pe “mâine”.Deci azi mă schimb pentru că pot şi vreau şi nu-mi este ruşine.Prea… Read more ›
Am un nou job şi e aşa e de frumos că-mi vine să-mi dau demisia în fiecare zi. Într-o zi din asta veselă n-am mai vrut sa aud pe nimeni aşa că mi-am pus căştile şi-am căutat un post de… Read more ›
Nu ştiu ce caut. Nu ştiu ce aş putea gãsi. Privesc gardurile, florile, pomii – de parcã ele ar putea sã-mi spunã. Oamenii mã privesc ciudat şi chicotesc de parcã ei ar şti ceva ce eu nu ştiu. Nu ştiu… Read more ›
Unii ochi care nu se vad se uita, in timp ce alti ochi care nu se vad isi vorbesc in tacere, rostind fragmente din amintirile pretioase ale vietii lor celor care sunt dispusi sa invete cum e sa fii om… Read more ›
Exemplul demn de urmat pentru mine este Daniel din Iaşi, un prototip al românului total. Să nu uităm totuşi că ne aflăm în oraşul descălecării românului total – Corneliu Zelea Codreanu (unii spun că era polonez, pe nume Zelinski, dar… Read more ›
Intotdeauna mi-a placut ceea ce e diferit, ceea ce nu este mediocru. De multe ori i-am urat si ii urasc pe cei care se poarta mediocru, cand pot sa fie mai mult, chiar daca sunt tata, mama, prieteni apropiati sau… Read more ›
Schimbarea incepe cu prima hartie ridicata de fiecare in parte, si cu aprecierea gestului pentru a fi trimis ca o unda.
Cat e ceasu? Ce zi e azi? Ce anotimp e? Intrebari care pentru el nu au raspuns…chiar de ar avea, nu ar conta, oricum el este prins in alte ganduri…mai putin reale pentru cei din jurul sau…dar care ”ei”? Nu… Read more ›
pui o falca-n palma, dupa atatia ani… nu mai suntem acei pustani visatori in culori, dar flori violete inca se aprind lente, si omoara gandurile violente. in tente de verde se duc starile fluente, neatente se duc pe ape de… Read more ›
Ne-apropie chiliile de ceară că toţi pe piatră sfărâmat-am scris. Când ne-au gonit furtunile de seară
Anamaria Bianca este castigatoarea noastra din luna martie si “Dincolo de viata e joc” este opera cu care ne-a incantat, iata aici mult asteptatul interviu insotit de, nu una, ci doua poze alese de ea insasi. Numele, locul si data… Read more ›
