Copleșitor, ademenitor… Să rezonezi, Să te hrănești –
Își cumpărase o cutie cu vopsea de păr și acum aștepta autobuzul în stația din coplex. Nu-și mai vopsise părul de pe vremea când lucra în combinat, dar acum, în chioșcul ăsta mic, ascunsă în spetele peretelui de sticlă de… Read more ›
Era o zi magnifică, cer fără pată, soare darnic, iar eu inspiram adânc mirosul uitat al tinereţii. În fundal, pe străzi, se auzeau acordurile unui cântec ce-şi striga perechea: „o, dolci bacio languidi carezze…”.
Zilele trec, iar eu rămân în urmă suspinând, Nu știu ce să fac… Să tac, să râd sau să plâng? Astăzi totul îmi pare efemer,
E ora trei,noaptea.Pe geamul camerei tale pătrund raze subţiri şi reci în întunericul des.E călduţ.Pe masă e o carte, ,,Eseu despre orbire’’.N-ai terminat-o încă,dar îţi place,o s-o termini mâine.Când ai început s-o citeşti ţi-ai zis
Nu vreau sa scriu cuvinte multe Dar nici nu pot sa lămuresc Cit face-n lumea asta mare Acel feeric “te iubesc”
L-am găsit într-o zi pe la amiază, pe o stradă din apropierea casei mele. Nu mai văzusem în viaţa mea unul adevărat vreodată. Era din colaje de ziare şi hârtii creponate, foarte colorat şi cu doi ochi uriaşi în părţile… Read more ›
Nu lăsa ca viața ta să fie un miez de timp stricat, Uită gustul dulce-întunecat, Închide cutia cu albastre lacrimi și roșii zâmbete,
Vreme de-un ceas am traversat pustietatea pe batranul murg al tatalui meu. Si cum mergeam asa molatic am zarit in fata mea peretii monumentali ai unei case uitate de timp. Casa era construita in… Read more ›
Azi, 10 iunie 2012 comunic despre Hristos, Milka, alegeri personale, alegeri locale; despre SUFLET, despre propriul suflet dacă am reuşit să cunosc ceva din el.
Ce Doamne iarta-ma sa fac eu acum, in situatia de fata? Poate ca voi avea destul curaj incat sa-mi folosesc imaginatia spre a gasi un mod cat mai amuzant de a ma sinucide… Poate… Dar iar dau de cuvantul asta… Read more ›
Căci era o oră grea şi mare,aripile negre ale nephilimului în ceruri se intindeau,iar lumea amuţea la intunecarea solară aşa cum moartea amuţeste la cea dintâi strigare a vieţii.
Cu părul in vânt si cu mâinile-ntinse, Aleargă pe plaiuri, copil fără griji, Asemenea avioanelor, la luptă trimise Se pierde in zare si spre soare tânji.
Gânduri , cuvinte, vorbe … Șoptite pe-ascuns . Suflet pustiu , uitat intr-un loc Pe care nimeni nu-l vede ,
Vii încet, ca o răsuflare de înger, ca o șoaptă în noapte, ca un gând stingher prin mintea mea…
Dumnezeu ne-a dat de știre despre prea-buna Sa existență, iubind acest pumn de țarână din care,
Asteptarile au luat sfarsit, echipa CitesteAsta revine dupa o lunga pauza cu idei proaspete si un nou concurs. Concursul va reincepe din luna mai, pana atunci vom publica toate creatiile care au fost trimise in perioada de pauza. Fiti cu… Read more ›
