Ieri nu eram aici şi nici nu-mi era aşa frig. Stăteam într-o bibliotecă veche, pe ultimul raft de sus. Puteam vedea tot de acolo: fereastra care dădea înspre grădină- o grădină mare plină de flori, focul din şemineu, pe care… Read more ›
Carnală poftă mă pândeşte, de-a gândului stârnire uneori. Şi Doamne, Tu voinţa-mi ȋntăreşte, s-alung al’ trupului vâltori. Şi nu ar trebui să-mi pese, de-a omului vorbire ȋmpotrivă, Căci cine ştie-nsemnătatea asta, nu caută-a face din bârfire stivă.
Sfârşitul multor mari scriitori se află sub pecetea tainei, având implicaţii în sfere înalte ale societăţii acelor vremi. Putem aminti astfel pe A.S. Puşkin, Petofi, Garcia Lorca, Fr. Villon, Ovidiu, dar şi Eminescu, Marin Preda… E vremea ca profesorii de… Read more ›
Dumnezeiască şi-nfricoşată minune privirii, Gândului spaimă privindu-l de-aproape, Fântână şi moară a vieţilor noastre terestre, Bunic şi părinte cuminte-al planetelor toate… De-un milion de ori ca Pământul mai mare, Grade cinci mii deasupra, zeci de milioane-n
=Scrisoare către pământeni= Am lăsat pe Pluto în urmă. Tot mai frig e. Regele Soare n-are putere să dea nu căldură, Ci chiar gravitaţia slăbitu-i-a ca unui ajuns La anii târzii, când poruncile-s fără putere. Ieşim pe încetul din braţele… Read more ›
Neguri şi ceaţă-ncet se risipesc. Brumase greu. De spaimă, toţi castanii Îşi lepădară-n noaptea neagră Frunzişul verde ce-l primiră-n raiul Cald al verii duse parcă ieri.
Minotaurii se joacă iar cu furtună Ploaia cade în farfuria mea Astrele cerului se desprind furioase Neptuna mă strigă,mă cheamă E noapte și-aud țipete sugrumate. Cadență pașilor pe podea mă-nfioara Spiritele și Poseydon se joacă-împreună
Gândurile ei Cât de mult te-ai schimbat… Am trăit o dată o vreme în care dacă ți-aș fi adus aceste foi nu m-ai fi lăsat să plec de aici fără să obții promisiunea că ne vom revedea în curând. Acum… Read more ›
Gurile vântului, cu fălci deschise larg semănând a guri de lupi cu pumnale în loc de dinți, îmbrăcau natura în răceala pregnantă a visului. E drept că unele vise sunt calde în îmbrățișarea lor, dar nu și ale lui. Ilustrații… Read more ›
Iartă-mă, fir de iarbă, dacă te-am smuls brutal, în loc să te preţuiesc pentru seva ta , pe care o aduci din pământ, către mine, alimentându-mi viaţa… Iartă-mă, rază de soare, dacă m-am ascuns în umbră, şi nu am rămas,… Read more ›
Ce este viaţa? Viaţa este privilegiul pe care n-il oferă Dumnezeu. Dar oamenii văd viaţa diferit. Aşa-s oamenii. Fiecare are viziunea sa. În acest caz, cel mai bun exemplu, n-il oferă sfatul următor: “Priveşte întotdeauna partea plină a paharului”. Dar… Read more ›
Cine crede că într-un spital e numai amar și jale se înșeală. Amarnic. E adevărat,în saloanele pline cu bolnavi nu poate fi vorba de o atmosferă precum la o nuntă cu lăutari vestiți și daruri consistente sau ca la o… Read more ›
In natura as vrea sa fiu Sa privesc peste pustiu, Peste satul cel din vale Si peste padurea mare.
Stau acu` timid in casa Si privesc peste fereastra, Mandra luna cum straluce` Multe ganduri le mai duce.
Multe ganduri spulberate , Vise multe sunt plecate, Au plecat pentru vecie Si s-au dus spre nimicie.
Din clipa-n care m-ai născut Mi-ai dăruit iubire Şi eu, în schimb, măicuţa mea Ţi-am adus fericire.
Era marţi şi luna iunie în calendar, cînd mă plimbam alene pe strazile imense ale Parisului, admirînd chiar şi cele mai mici detalii, dar mai cu seama clădirile ce parcă ma priveau mîndre de la înălţime zicîndu-mi: