Mai zilele trecute a avut loc,la nivelul cel mai înalt al țării,o reuniune de taină cu participare selectă. Demnitari guvernamentali,senatori,deputați,consilieri prezidențiali,directori și manageri generali
Eu cred că Tu Te afli-n toate, În inimă,în cer şi pe pămant. În cupele de flori şi-n firul ierbii În vise,în speranţe şi în noi.
Simţi că ţi se taie respiraţia chiar atunci când mai ai foarte puţin până să ajungi la destinaţie. Simţi că îţi cedează toţi muşchii, toate vertebrele şi toate articulaţiile
Pământul trăiește lumina aprinsă Când îngeri păzesc semizei Se-nalță privirea văpaia apusă S-adapă în liniștea pașilor tăi.
Orice pe lume are un preț iar dacă ar fi să formulăm un principiu pe baza acestei afirmații atunci ar suna astfel: totul pe lume are un preț. Deci, nimic nu este gratis. Nici dragostea nu e.
Desigur, la primul contact vizual, ar părea că hainele purtate de o persoană determină o corectă sau nu primă impresie. Pe cât de importantă este însă aceasta
Eram copil şi-mi amintesc cum fiecare dimineaţă era o bucurie. Era bucuria începutului, cu fiecare zi care se ivea. Căci începea cu chipul zâmbitor al mamei şi cu perspectiva de
“Nimeni nu scapă de braţul lung al fiscului” – adaptare în versuri – La curtea lui Arthur, odată – Demult, în vremea-ndepărtată – Un mare cavaler trăia. Acel viteaz, John, se numea.
Portiţa, legată pe dinăuntrul curţii cu o bucată de sârmă, stă să cadă. Nu fac eforturi prea mari să o deschid. Mă latră un căţel, mai degrabă speriat de apariţia mea
O foaie… O pensula… Culori … Artistul Tu si arta… Tu , pacatul ! Tu, cel care vei viola puritatea plansei… Sunteti doar voi doi in camera. Cine ?
Nu voi scrie o poezie de amor, Caci dacă deschid registrele Revine sentimentul de dor, Care-mi trezește toate vintrele.
Îmi e dor de ea. Mereu era acolo când aveam nevoie de cineva. Mereu mă primea cu brațele deschise ascultându-mi până și cele mai adânci povești și mă învelea în brațele-i calde
Fără teatrul măștilor ,nu mai pot să mă ascund, Și am să fiu să rămân sincer ,cu mine să lupt, Tu nu ai teamă copile viața asta e o iluzie, Nimic nu există,tu ești tot,nu trăi confuzie,
Picăturile reci de ploaie se izbeau rapid de chipu-mi înghețat. În răcoarea nopții pași-mi răsunau zgomotos pe caldarâm, deranjând liniștea mormântală ce se așternuse pe străduța îngustă și pustie. Ici colo câte un felinar singuratic
-Dar, doamna mea, nici azi Şi-n nicio altă seară, Să curm a tale suferinţi Nu pot, Căci viaţa mea e neagră, e murdară, E rău în ea… -Dar rău este în tot!
