Motto:”Eu nu am căutat,în toată viața mea,decât esența zborului!Zborul-ce fericire!”-Constantin Brâncuși Un om simplu,mic,vulnerabil,dar cu mult talent și perspicacitate
— Iar s-a închis cerul, îi șoptește cu o voce caldă, privindu-l cum pleacă, așteptând să se întoarcă, dar n-o face, așa că mai murmură pentru ultima dată, cu două sticliri în ochii ei cenușii. Nu mă părăsi.
Daca ar fi sa inchid ochii,m-as vedea pe mine inchizandu-I iar dar in timp ce as sta pe o campie,cu cerul senin,cu soare,insa nu prea mult soare,un soare de la ora 18:00,sau cuprins intre ora 18:00-22:00.
Ţi-am spus adio doar din laşitate De-a nu mai suferi că tu mă-nṣeli, Crezẫnd cằ-i bine sằ fiu mai departe
Suntem cu totii picturi miscatoare Expuse in muzeul lumii De un artist necunosct se pare,
Să-mi strâng cenușa de pe scânduri, Să pot să mai respir în lipsa ei, Ce greu mi-ar fi s-o zic în rânduri,
„Aș vrea să poți știi, dragul meu, că mă gândesc necontenit la tine. Sunt o floare pieritoare în a ta viețuire; o sămânță apusă în acest sol, înțesat de dezolanță. Mă înalț semeață, într-o reverie inertă din subconștientul tău,
Piscul grațios expune o adâncă vale, Și vântul mă-mpinge înainte agale, Spre poiana cu forme fără sfârșit
Te uiți la mine cu chipul trist Și-n ochii tăi mă văd, Dar nu exist, Iar din privirea ta de gheață Îți cade totuși o lacrimă pe față.
Mă priveşti cu ochii albaştri aiurea, Mă măsori cu privirea şi mă pierd cu firea, Mă simt ca-ntr-o cuşcă cu cheia de gât,
Să ne înţelegem! Sunt un comod al marelui oraş şi, chiar dacă unii ar fi înclinaţi să mă considere boem datorită nonconformismului meu, am o oarecare ordine în viaţă. Acum, depinde ce înţelege fiecare prin ordine.
Măiculiță,chipul tău, Ars îți e de soare. Totuși eu mi-l amintesc, În plină splendoare. Măiculiță,ochii tăi, Sînt obosiți sărmanii, Sînntt triști de-ale noastre plecări, Și de înaintări cu anii.
Autocamionul începu să huruie ca un bolnav de oftică și,după câțiva metri,trase pe dreapta. Nea Calomfir coborî de la volan,ridică capota motorului și cercetă cu atenție… drumul din față. Năică,se adresă el nepotului. Ia dă-te mai încoa.
Pe câmpuri pusti Cu un grup de copii Sau păduri argintii Eu ma joc… Încaltat sau desculţ Mai jegos ca cei mulţi Chiund sau cântand Uneori chiar plângând, Eu ma joc… Pe la vaci,pe la oi De e praf,de-i noroi… Read more ›
