Reţeta, pentru baclava, nu-i complicată, Este nevoie de-un baiat si de o fată, Mai e nevoie, de-o bucatarie, In care, el şi ea, singuri sa fie.
Viata mea, pe aceste meleaguri terestre, a inceput intr-o dupamiaza ploioasa, de septembrie, zi in care fara sa doresc si fara ca, macar, sa stiu si fara sa inteleg ce se intampla, m-am nascut.
Poate zambiti, poate sunteti incruntat sau poate, pur si simplu, nu pricepeti. E o idee plecata de la sora-mea. Arta de a-ti pune bete in roate
A fost odată pe pământ într-o vreme-ndepărtată o suflare, sau un Vânt ce a iubit o fată.
Mi-ai taiat aripile si m-ai lasat sa ma prabusesc in fum, Mi-ai taiat aripile si m-ai lasat sa ma prabusesc in gheata, Cu nimic in fata, Mi-ai taiat aripile si mi-ai spus:,,Invata!’’, Mi-ai taiat aripile si mi le-ai lipit cu… Read more ›
Se juca finala pe municipiu a Cupei orașului la fotbal și toată puștimea localității era pe stadion. Lupta se dădea între reprezentativele
Un val de nori întunecaţi se apropie dinspre est…Se apropie de căsuţa din lemn în care mă aflu.
Dacă aş avea aripi, m-aş înălţa spre azuriul cerului, le-aş desface în toată splendoarea lor, mari, translucide… aripi de zână mi-aş dori…
Pulsând în cercuri ample, asemeni undelor pe lac, durerea-n suflet se răsfrânge… Pe-arcuşul Timpului vioara clipelor târzii tot naşte o simfonie
dozează-ţi paginile ca să-ţi ajungă până pleci sau lasă capitol cu capitol să ţi se scurgă din haine tărându-ţi propriul cadavru din sat in sat din metrou în metrou
Muză te aştept sa vii am zile reci,nopţi pustii, se lasă seara, te aştept dorul plange în piept
Vacanţă. Plictiseală. Mara fusese din nou trimisă la bunici. Nu că nu i-ar fi plăcut acolo, dar nu avea copii de seama ei prin preajmă, iar oamenii mari nu aveau timp pentru ea
O după-amiază în parc În sfârşit avea o zi liberă! Era o zi frumoasă, nu prea călduroasă. Timpul se dilata în mod plăcut
A aparut mai ieri o poza noua Da…stii, verific zi de zi Un pshihopat trezit c’afara ploua Pe banca din copoul ce-nfrunzi
Şuier luna, şi-o răsar, şi-o prefac, într-o dragoste mare’’… De ceva timp mă bântuie versurile ,,Emoţie’’i lui Nichita… Şi, nu ştiu de ce, scriu, în minte, mai tot timpul. Nu ştiu de ce.
O! suflet rătăcit în lăcomie, după ce crezi că alergi? ai pășit deja în agonie de-atîta fugă fară-un sens!!!
Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu În gânduri te-am aşteptat cu ce-a fost mai bun sau rău Vreau să uit privirea ta şi zâmbetul tău anost
Poveștile tresar printre cuvinte La candela luminii de apoi Miroase focul liniștea continuă Din spatele cortinei după noi
