Cristina. Cristina era prietena ei încă de pe vremea când ea era cu Doris dar ei i se pă- rea că o cunoaşte de o viaţă. Era o femeie frumoasă şi rafinată, un rafinament aparte căci ea era o anti-feministă… Read more ›

“Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod”.Este un bun inceput prin care poate fi definit termenul PRIETENIE

“imi place marea, are personalitate” – L-am simțit. S-a trezit acum jumătate de oră; e prea neîndemânatic când vrea să fie liniștit așa că a reușit să verse cafea peste covorul scămoșat Read more ›

De mult nu am mai simţit prospeţimea aerului, de mult sufletul meu nu a mai fost atins de o persoană care să vrea să mă înţeleagă, să mă cunoască, să îmi răsfoiască gândurile pagină cu pagină

Caut anotimpul regăsirii.Visez la o linişte sufletească pe care tu ai putea-o inunda cu cuvinte de dragoste.Unesc inima cu sufletul şi fac peste tot notiţe, degeaba

Lumina pătrunde timid prin draperia albă şi deasă. Din când în când, câte o pală de vânt vălureşte faldurile impozante ale acesteia

În liniştea răcoroasă a nopţii ţăcănitul maşinii de scris a fost înlocuit de bătăile majestoase ale tastaturii aflate în faţa unui monitor în mare parte alb

Un scârţâit… O cucuvea ce e pe post de ceasornic. Bătăile limbilor ceasornicului îmi dau senzaţia de pace, linişte, relaxare. Ce poate fi mai frumos decât să te odihneşti

Reprezintă toate visele şi speranţele vieţii. Am încercat să redau tot ceea ce ne influenţează, încântă sau ne produce teamă.
Read more ›

Personajul principal al lucrarii este innebunit de un vis in care fusese rpins in hora ielelor. Doar dansul calusarilor il mai poate salva. Read more ›

Lucrarea mea este un vis și o scrisoare care sper ca va ajunge la bunicul meu. – Copilăria nu este doar o perioadă din viață fiecărui om,este o stare de spirit Read more ›

,Nu se poate! își spuse închizând ochii. ,,Așa ceva nu se poate, domnul meu! Ce este acest spital? Ce mojicie, spuneți-mi ce joc jucați că să îl joc și eu!..

Avea nişte ochi mari, goi, mâloşi, ca o mare după furtună. Ştefan arata întocmai precum un bărbat frumos ce a pierit în urma unui înec. Era dascăl la o şcoală într-un oraş departe

Ia-mă și lasă-mă amintire… Deşi cartea pe care o cumpărase ieri de la Moş Ionel- bătrânelul simpatic care aduce adesea cărţi de la Bucureşti- era îmbibată de ceaiul de tei pe care doica i-l pusese pe noptieră

Majoritatea lucrarilor au de asteptat inainte sa devina clasice, dar absolut totul in “Visul din tren” este material pentru o opera clasica inca de la inceput. Read more ›

Zorii zilei așteptau cuminți după crestele munților începerea asaltului asupra beznei. Așezat la o masă, în cantină, își servea în liniște puiul cu cartofi prăjiți

      -1- –          Ioano, tu crezi în spirite, dubluri pe altă lume sau pe astă lume? –          Ce naiba vrei să zici? Ioana îl privi sictirită. Mereu vii acasă cu câte o idee dementă.

Visul unei nopți fără tine… Delir crunt și un prezent care mă lovește sălbatic, încercând să mă aducă cu picioarele pe pământ. Capul oricum rămâne în nori

Si doar i-a zis mama sa fie mai atent; acum va intarzia la bunica pentru ca a facut pana la bicicleta. Ca sa fim sinceri, nu prea a fost vina lui ca niste copiii rai

Trecuseră câteva ore, care mi se părură a fi minute. Brusc mi-am dat seama că afară era deja noapte şi probabil că ai mei îşi făceau griji

„Aseară am visat trenuri, erau multe și multicolore și umbreau marea de oameni care își ducea împovărată bagajele. Aseară am visat trenuri și m-am trezit liberă

Domnica  se  aşeză  pe  bancă.  Era  locul  ei  preferat  din  parc:  a  treia  bancă  de  la  bazin,  pe  partea  stângă.  De  aici  putea  vedea  în  linişte  luciul  apei,  copiii  gălăgioşi  care  se  jucau

– 10 lei 50, domnișoară. – Din Centru până aici? Te-ai învârtit ca titirezu’ ca să mă furi în stil mare. – Atunci de ce n-ați mers pe jos? Eu îmi fac doar datoria…

Pe fiecare plantă din grădină au aparut  pete după ploaia de ieri. Frunzele sunt hâde, mutilate, grotesc de schingiuite, ca niste oameni bătrâni murdăriţi de trecera timpului.  

Pe geamul atelierului improvizat lumina se prelinge lovind mese murdare de visele multor încercări. E linişte, toată lumea este plecată, numai muştele caută neobosite

Dragă mamă, Strădania mea de a birui în viaţă se sfârşeşte aici.Deşi clipa în care puteam să-ţi văd chipul mi-a fost furată, cu fiecare adiere a vântului prezenţa ta închipuită mă copleşeşte

Echilibru pentru încredere, pentru a vedea frumusețea pe care ne-o oferă viața – Vorbesc întruna de minuni, dar nimeni nu mă crede. Read more ›

Ioana a fugit din biserică zâmbind, râzând aproape. Spatele ei drept era încadrat de două bucăți albe de voal care fluturau pe umerii ei în bătaia vântului

Un cartier de blocuri ce nu este mai frumos şi nici mai urât decât cel de peste două străzi sau din oraşul vecin.