Viața îți poate da tot ce îți dorești, Dar te va face să și plătești. Dacă știi cum să o trăiești,

Sunt asemeni unei veveriţe leneşe Ce se târăşte pe iarba udă, Rece la atingerile viermilor, ce mă trag Şi mă-mprăştie printre ruine

Un strop de pasiune îmi aleară pe buze Ce-mi fac fluturasii jos în stomac?

Te uiţi la mine de parcă ai vrea să mă devorezi Nu mi-e frică de privirea ta sălbatică, te rog să mă crezi Mă cuprinzi toată, mă imobilizezi

( Sau lupta cu timpul ) – Timpule, mă lupt cu tine Şi-mi pare iar că tu mă baţi,

Iubirea ta matase pura Suflet-ul m-il alina Ma privesti si nu vorbesti Doar te simt cum ma atingi,

Nu ştiu nici azi de ce cuvântul tău m-apropie mai mult de romanţa pământului ud Nu ştiu nici când braţele tale m-au arătat luminii Ştiu doar că nu mi-a fost de-ajuns să mă pot defini prin atâtea frunze galbene până… Read more ›

Șovăiesc în fața subtilității slăbiciunii. N-aș crede în etern dacă nu mi-ar fi teamă de a mă trezi chiar mâine în neant.